În contextul „Anului omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anului comemorativ al Sfinților tămăduitori fără de arginți,” marți, 5 noiembrie 2024, în Biserica „Nașterea Maicii Domnului” din Sânnicolau Mare a poposit Preasfințitul Părinte Episcop Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. Acesta a fost întâmpinat de protopopul Sânnicolaului, preotul Podereu Marius, și de preoții din parohiile protopopiatului, cu ocazia Conferinței preoțești de toamnă.
Pentru început, preoții au participat slujba de Te Deum și au audiat predica preotului Ciucur Aurelian de la parohia Lenauheim, pe tema Pildei Samarineanului Milostiv. Ulterior, în sala de ședințe a oficiului protopopesc, referatul conferinței, cu titlul „Sfinții tămăduitori fără de arginți,” a fost susținut de preotul Vițelar Gheorghe de la parohia Igriș.
Preasfințitul Părinte Episcop Paisie Lugojanul i-a îndemnat pe preoții prezenți să intensifice pastorația bolnavilor prin vizite pastorale, prin împărtășirea acestora cu Sfintele Taine și prin oficierea Tainei Sfântului Maslu. În cadrul conferinței, au avut loc discuții despre viața Sfinților tămăduitori fără de arginți, în rândul cărora se află și Sfântul Iosif cel Nou de la Partoș, sfânt vindecător de boli și ocrotitor al creștinilor bănățeni.
Această întâlnire a marcat finalul seriei de conferințelor de toamnă din Arhiepiscopia Timișoarei, dedicate aprofundării temei propuse de Sfântul Sinod al Bisericii, cu scopul de a intensifica activitățile pastorale și social-filantropice în parohiile noastre.
Concluziile prezentate în urma dezbaterilor au subliniat ideea că suferința este o constantă a condiției umane, strâns legată de noțiunea de păcat. În acest context, Biserica își asumă misiunea de a diminua impactul acestei suferințe asupra credincioșilor, prin intervenția preoților și a credincioșilor, care, prin harul divin și administrarea Sfintelor Taine, oferă alinare și sprijin.
După cum bunul Dumnezeu a creat omul din iubire, tot așa și credincioșii sunt îndemnați să își sprijine aproapele aflat în suferință. Chemarea de a mângâia pe cei aflați în dificultate și de a întinde o mână celor căzuți devine, astfel, o datorie spirituală, împlinită prin dăruire, după cum subliniază Sfânta Scriptură: „Tămăduiţi pe cei neputincioşi, înviaţi pe cei morţi, curăţiţi pe cei leproşi, pe demoni scoateţi-i; în dar aţi luat, în dar să daţi” (Matei 10, 8).
