La Muzeul Catedralei mitropolitane din Timișoara va avea loc expoziția de artă vizuală intitulată „Virtute, îngeri și lumină” în perioada 12 martie – 16 aprilie. Vor expune artiștii Daniela Areta Voștinar – grafică computerizată, Angelica Chici – ceramică și Lucia Preda – tehnică mixtă.
Evenimentul este organizat de Arhiepiscopia Timișoarei în colaborare cu Uniunea Artiștilor Plastici din Timișoara – filiala din Timișoara.
Expoziția poate fi vizitată din 12 martie și până la data de 16 aprilie, de marți până sâmbătă între orele 10 și 17.
Daniela Areta Voștinar – grafică computerizată
Tablourile prezentate în expoziția „Virtute Înger Lumină”, sunt o serie de 12 lucrări de grafică computerizată, intitulate Palimpsest, individualizate printr-o numerotare de la 1 la 12.
Palimpsest, este o hârtie densă, de pe care s-a șters scrierea inițială, pentru a fi rescris, un alt mesaj, un alt text sau imagine, dar pe care se poate întrezării scrierea originară.
Pe baza aceasta am creat doisprezece imagini, reprezentând sfinți și simboluri religioase, folosind fragmente și detalii de elemente, care se suprapun, se contopesc, se amestecă, se dezvăluie sau se ascund vederii, dar care fac trimitere către sfântul sau simbolul evocat.
Fiecare lucrare beneficiază de elemente comune, care se regăsesc în fiecare din cele doisprezece lucrări, evident și elemente specifice, care ajută la decriptarea imaginii.
Elementele comune sunt:
Floarea vieții – care deține un simbol secret prin care se poate descoperii cel mai important și sacru model din univers, sursa a tot ce există, simbolizând viața, continuitatea, perfecțiunea Creației.
Împletitura – ca element decorativ, de legătură sau demarcație în pictura bisericească, simbolizând dimensiunea eternă a universului, dar și o viață fără de sfârșit.
Vălul sau aburul – care ascunde sau lasă vederii părți, prin care cel ce caută, poate descoperii calea spre înțelegerea valorilor care contează.
Fragmente de text – fragmente de rugăciuni, sau câteva cuvinte care descriu părți de viață, sau evocă întâmplări esențiale din gândirea sau faptele sfântului prezentat.
Un element comun și în același timp diferit, pentru fiecare lucrare, este icoana, o imagine evanescentă, delicată, transparentă, emblematică, evocatoare, care prin acest fel, răzbate, devenind o prezență permanentă, imposibil de șters, sau de uitat, sau mai rău de distrus.
Elemente specifice, vegetale, sunt:
Frunze de gingo – copacul de gingo, datorită vitalității și frumuseții sale mai este denumit Copacul lui Dumnezeu, fiind considerat totodată un arbore al vieții.
Euphorbia milli – o plantă de cactus, rezistentă și delicată în același timp, având denumirea populară de Coronița lui Isus.
Caprifoiul – mâna Maicii Domnului, planta cu o importantă forță vindecătoare, ajutor pentru sănătatea noastră.
Elementul principal pentru fiecare lucare, am menționat, este, icoana.
Palimpsest 1 – o reprezentare simbolică în iconografia bizantină pentru Dumnezeu Tatăl, este mâna care binecuvântează, evident mâna dreaptă.
În Grecia această reprezentare se găsește în mozaicul mănăstirii Daphni din Attica, în scena Botezului Domnului, unde din cer apare o mână – stângă – care binecuvântează.
Tot în Grecia, mănăstirea Hosios Loukas, are un mozaic care prezintă aceași scenă a Botezului Domului, dar mâna apărută dintr-un nor, este cea dreaptă. Aceasta este imaginea redată în lucrare, alături fiind textul din Scriptură ”Trimite mâna Ta din înălțime” (Ps. 144,7).
Palimpsest 2 – simbolurile folosite fac trimitere la Fiul Domnului – Isus Cristos – inițialele numelui împreună de cuvântul grecesc nika, mesaj care se traduce ”Isus Cristos biruiește”, alături de o imagine a unei cruci – ancoră. În perioada romană, primii creștini, foloseau ancora, ca un simbol discret, ascuns, pentru imaginea crucii, asemănarea ancorei cu crucea devenind un puternic simbol creștin de îmbărbătare întru credință.
Rugăciunea inimii întregește evocarea Mântuitorului.
Palimpsest 3 – Rugul aprins – este o icoană care o cinstește pe Maica Domnului, care rămâne nevătămată de focul mistuitor, demonstrând și în acest fel, capacitatea de protecție cu care este înzestrată, alături de un fragment din Imnul Acatist la Rugul Aprins, Iconul 1.
Palimpsest 4 – Sfânta Ana, a dat dovadă de credință și răbdare, care timp de aproape 45 de ani a înălțat rugi, pentru a fi binecuvântată cu un copil, totodată admițând că acest lucru ar putea să-și găsească realizarea doar prin voia Domnului.
Palimpsest 5 – Sfânta Paraskevi de la Roma, care a preferat să-și jertfească frumusețea, decât să renunțe la credință, purtându-și ochii scoși, într-un bol.
Palimpsest 6 – Sfântul Pantelimon, ocrotitor al medicilor și al celor care prin activitatea lor ajută la vindecarea bolilor și alinarea nevoilor, are în permanență o cutie cu doctorii.
Palimpsest 7 – Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României, cel dintâi chemat, frate mai mic al lui Simon Petru, devenit Apostolul Petru. Cel care plecat în lume, după moartea Mântuitorului, a ajuns pe teritoriul țării noastre, creștinând cu ușurință pe înaintașii noștri, poate și datorită faptului că dacii aveau un singur zeu la care se închinau, Zalmoxe.
„Am aflat pe Mesia” sunt cuvintele lui, de o importanță deosebită, pentru că astfel el declară clar, veridicitatea lui Isus. A fost răstignit pe o cruce în formă de X.
Palimpsest 8 – Arhanghelul Mihail, cel dintâi dintre îngeri, spijinul și ocrotitorul neamului omenesc, dar care prin cuvintele ”Să luăm aminte” a reușit să oprească și căderea îngerilor.
Palimpsest 9 – prorocul Daniel, tânărul care se trage din seminție împărătească, deși rob al lui Nabucodonosor, datorită priceperii sale în treburile judecătorești, evită nedreptățile, cu înțelepciune și bună credință, devine sfătuitor al împăratului Babilonului. În ciuda celor care îi doreau pieirea, a preferat să se roage și să mărturisească pe Dumnezeu, deși acest lucru a dus la aruncarea sa în groapa cu lei.
Palimpsest 10 – Sfântul Mare Mucenic Areta, povățuitor creștin, care a adus slavă Domnului, și atunci când a fost tăiat, împreună cu ceilalți 340 de sfinți mucenici.
Palimpsest 11 – Chi – rho, monograma lui Iisus, simbol creștin timpuriu, esență și totodată mărturisire a credinței creștine.
Palimpsest 12 – Sfântul Anton de Padova, cel mai des reprezentat în picioare, cu pruncul Isus în brațe, și cu un crin. Protector al copiilor, dar și al femeilor și al celor săraci. Prin tot ce a făcut, a fost desemnat ca un sfânt universal, primind mulțumiri, în toate limbile pământului.
Angelica Chici – ceramică
O parte sunt icoane și lucrări inspirate din ornamentica bizantină. Am lucrat in tehnica veche, adică pigmenți amestecați cu emulsie de gălbenuș de ou, gama cromatică restrânsă, adică: ocru, brun, roșu de cinabru, alb și negru de viță de vie.
Albastru am obținut amestecând alb cu negru de viță de vie, iar verdele prin amestecul de ocru cu negru de viță de vie. Suportul este din material lemnos grunduit, cu excepția a trei piese care au ca suport material textil .
Doua piese au dimensiunea de 80/60, pe blat de material lemnos, prima având ca titlu „Adam și Eva alungați din Rai”, a doua se numește „Adam lucrând pământul”. Faptul că au ieșit din ascultare gustând mărul din Pomul Cunoașterii Binelui și Răului i-a adus pe primii oameni creați de Dumnezeu pe Pământ, unde prin trudă au trebuit să-și câștige existența și pâinea cea de toate zilele. Am încercat să spun că mila Domnului a făcut ca odată cu ei să lase să treacă din Rai pe Pământ și albina. Albina truditoare care întreține viața.
O icoana care este pictată pe un lemn de esență exotică- meranti reprezentându L pe Iisus Hristos pe Tronul Slavei înconjurat de cele nouă cete îngerești.
Cele trei lucrări de pe material textil sunt: interpretarea unui ornament bizantin, a doua, pe același tip de suport reprezintă o biserica cu cupolă, la care prin piatra de la fundație curge sânge. Este sângele care curge din rănile pe care Biserica le primește astăzi de la cei care își întorc fața de la ea și de la Dumnezeu.
Cealaltă parte este formată din lucrări de ceramica, respectiv aplice smălțuite si vase.
Vasul este o piesă care prin simbolistica sa face trimitere directă la Maica Domnului, la Paharul de Împărtășanie, unde se întâmplă Marea Taină a transformării vinului în Sângele Domnului .
Lucia Preda – tehnică mixtă
Structura ideatică a temei de față, se lansează incoativ, către a da vizibilului și altceva, un altceva ce vine din grandioasa lume a spiritului, către ideea de frumos, către ideea de virtute, către valori cultivate de secole….
Obiectivul imuabil al căutărilor proprii, este fizionomia, chipul, prin ceea ce conferă, contemplându-l, și care particularizat, îi pot fi atribuite roluri ce posedă continuități între trecut și prezent, precum chipul mamei, pentru care există arhetipul Fecioarei Maria. Ea este curăția lumii cum o numește Biserica, este maternitatea eternă. Sfânta Maria este cea care desăvârșește interacțiunea omenescului și dumnezeiescului, sădind arhetipul ființei umane îndumnezeite, arhetipul fratelui, al Mântuitorului nostru, Iisus Hristos, criptat în pentagrama YHWH, este Cel care vindecă, este Fiul lui Dumnezeu.
Omul creștin, etern impresionat de povestea vieții lui Hristos, a fost guvernat de curiozitatea aflării fizionomiei lui, dar cum nici Biblia nu oferă o descriere fizică cristică, imaginația a fost un substitut al documentației. Astfel, chipul lui Iisus avea să fie reprezentat mult în iconografie, modelul fiind adesea cel al sacrificiului, cu ochii închiși și capul plecat, imagine ce transmite plinătatea simbolică a misiunii desăvârșită pe pământ. Dar chipul este redat și portret: prelung, înconjurat de barbă și plete închise la culoare, cu trăsături regulate și armonioase, cu ochii într-o cromatică luminoasă, calzi, pătrunzători.
Până la clasificarea arhetipală, omul mereu motivat de setea căutării genezei, își desăvârșește spiritul, prin puterea semnificației simbolice, pornind de la mesajul biblic creaționist: Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu, parte bărbătească și parte femeiască i-a făcut. Pornind de la acest simbol, se naște tendința însușirii unei idei ce aspiră către programarea unei reflecții cu rol de referință, aceea de a-I fi atribuit autorității divine, rolul creatorului de chipuri, primul care ne-a însemnat pe noi oamenii printr-o fizionomie specifică, animând astfel prin transpunere, prin alcătuire imagistică, chipul creației.
În Filipeni 2:5, chipul lui Iisus, reflectă identificarea gândului cu asemănarea, înțelese drept chip și spirit.: „El măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca om. S-a smerit și s-a făcut ascultător până la moarte și încă moarte pe moarte”.
Să facem un om după după chipul Nostru, după asemănarea Noastră, nu este doar asemănarea morală cu Dumnezeu, a simbiozei emoțiilor, sentimentelor, a conștiinței de sine, ci și chipul înfățișat de către Iisus, fiul Său, așadar, chipul mântuirii, arhetipul fiului și al fratelui, întrupare motivată de trinitate, în care Dumnezeu se vrea pe Sine, Tatăl și Fiul, simbolul iubirii, al Duhului Sfânt.
Lemnul și sticla, două reprezentații clasice, mi-au fost ghid în aceste creații, ca și isocronia, prin acesta din urmă, gândind că fiecare linie care unește punctele egal depărtate în timp, de un punct dat, acel punct care este începutul, divinul etern din noi, de pretutindeni, mă va ajuta întru simbolizarea robului, a complexității arhetipale …
O introspecție amănunțită a lucrărilor, posibil că nu ar eluda pasiunea și frământările interioare, cu încercările reîntoarcerii sinelui către tipul arhetipal, dar ar degaja privitorului, impresia redării schematice a mesajului artistic. Reprezentările, incumbă un limbaj artistic al căutărilor, redate într-adevăr schematic, într-o cromatică ce justifică lumina pe drumul liniei, metafora imaginii isocronice, al inspirației divine, un izvor ce conferă timidul mimesis estetic, în periplul axios al aflării.
