Sfântul Ierarh Nicolae, Arhiepiscopul Mirelor Lichiei, a fost cinstit într-un mod deosebit la catedrala “ Sân’ Nicoară” din Gyula, Ungaria, de către clericii şi credincioşii Episcopiei ortodoxe române din Ungaria, alături de Chiriarhul lor, Preasfinţitul Siluan.
Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului şi la invitaţia Preasfinţitului Siluan, Episcopul românilor ortodocşi din Ungaria, la sărbătoarea hramului catedralei episcopale a participat şi Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, însoţit de corul studenţilor teologi de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie din Timişoara, condus de diac. Laurian Popa. Cu această ocazie, Sfânta Liturghie a fost oficiată de cei doi ierarhi, înconjuraţi de un impresionant sobor de preoţi şi diaconi în catedrala ocrotită de Sfântul Ierarh Nicolae. La slujbă au participat oficialităţi locale, numeroşi credincioşi români şi maghiari, precum şi un număr impresionant de copii de la grădiniţa şi şcoala românească din oraş. În cadrul slujbei a avut loc hirotonia întru diacon a teologului Marian Emanuel Văduva. La momentul potrivit, Preasfinţitul Siluan a ţinut un cuvânt de învăţătură referitor la viaţa şi personalitatea Sfântului Ierarh Nicolae, marele făcător de minuni din Mira Lichiei şi prietenul şi ocrotitorul tuturor copiilor. După slujbă, copii prezenţi au susţinut un recital de cântece şi poezii închinate Sfântului Nicolae, iar în final aceştia au fost răsplătiţi cu dulciuri. În încheiere, Preasfinţitul Paise a transmis credincioşilor ortodocşi români din Ungaria, păstoriţi cu vredincie de Preasfinţitul Siluan, binecuvântarea şi purtarea de grijă a Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, încredinţându-i pe mai departe de toată dragostea şi preţuirea din partea Bisericii bănăţene.
Catedrala „Sfântul Nicolae”, rod al credinţei şi jertfelniciei românilor din Ungaria
Dintre cele mai importante aşezăminte de cultură din oraşul Gyula se distinge Catedrala cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae” din Oraşul Mare Românesc. Catedrala de astăzi – ctitorie a familiilor românilor giulani, în frunte cu cea a Nicoreştilor – reprezintă rodul credinţei şi al jertfelniciei credincioşilor ortodocşi români din Ungaria. Lăcaşul constituie, din punct de vedere urbanistic, unul dintre accentele dominante în compoziţia centrului istoric al oraşului. Pe locul actualei biserici, pentru străvechea comunitate ortodoxă română din Giula, fusese ridicată o biserică din lemn în anul 1721, care a fost înlocuită în 1727 cu o altă biserică din cărămidă. Datorită creşterii numărului credincioşilor, în locul acelei biserici a fost construită în anul 1762 o biserică mai spaţioasă, dar fără turn. În 1801 biserica a căzut pradă unui puternic incendiu care a afectat aproape tot oraşul. În anul 1802 s-a început construirea actualei catedrale. Lucrările au durat până în 1824, fiind întrerupte vreme de zece ani şi reluate prin purtarea de grijă şi cheltuiala cărturarului român Moise Nicoară din Gyula. Bisericii i s-a adăugat ulterior un turn, a cărui construcţie s-a terminat în 1854. Turnul a fost mistuit de flăcări în anul 1943 şi ulterior refăcut. În faţa bisericii se înalţă o cruce din piatră, ridicată în anul 1869 de credinciosul Lazăr Bogar. Datorită împrejurărilor târnosirea bisericii s-a săvârşit mai târziu, în 16 octombrie 1994, de către Prea Fericitul Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a fost prezent şi la ceremonia de hirotonie şi instalare a primului ierarh al românilor ortodocşi din Ungaria, Prea Sfinţitul Părinte Episcop Sofronie, în 21 februarie 1999. Din acel moment biserica a devenit Catedrală Episcopală, fiind întâia între bisericile ortodoxe româneşti din Ungaria.
