În seara zilei de luni 28 mai a trecut la Domnul părintele pensionar Ioan Negroiu din Timișoara, în vârstă de 96 de ani.
S-a născut la Rovinari, județul Gorj, din părinții Corneliu și Maria, țărani cu frica de Dumnezeu. A urmat clasele primare în comuna natală, după care Seminarul teologic din Craiova. A urmat Institutul teologic universitar din Sibiu, pe care l-a absolvit în anul 1946 ca șef de promoție. Fiind cu posibilități materiale limitate, pe perioada studiilor universitare s-a întreținut din bursa școlară primită.
La 30 martie 1943 s-a căsătorit cu tânăra învățătoare Cornelia Cernăianu. A fost hirotonit întru diacon și preot la 9 și 10 aprilie 1943, primind parohie la Topa de Jos, județul Bihor. Neavând casă parohială, a locuit timp de trei ani într-o cameră din casa unui credincios.
În anul 1946 se transferă la parohia Lunca Sprie, același județ. Profesorul dr. Nicolae Mladin (viitorul mitropolit) l-a propus pentru postul de asistent universitar la catedra de Mistică, dar episcopul Valerian Zaharia al Oradiei i-a recomandat să nu plece, numindu-l în schimb protopop la Sighetu Marmației, în anul 1957, post pe care însă părintele Negroiu l-a refuzat.
În anul 1958 este numit protopop al raionului Șimleul Silvaniei, județul Sălaj, unde activează până în anul 1970, când este numit consilier eparhial la Episcopia Oradiei, post din care se pensionează la 1 noiembrie 1987, după aproape 45 de ani de slujire a Bisericii.
Episcopul Vasile Coman, sub care a activat la Centrul eparhial din Oradea l-a distins cu rangul de iconom stavrofor în anul 1959. A fost apreciat și de patriarhul Justinian Marina, care în anul 1974 i-a acordat Crucea patriarhală. Patriarhul l-a invitat să meargă consilier la Patriarhie și avea chiar de gând să îl trimită preot la parohia românească din Geneva, dar părintele Negroiu a refuzat ofertele, fiind dorit de episcopul Vasile Coman, care i-a fost coleg de facultate, pentru a rămâne la Oradea, fiindu-i aproape, acestuia din urmă, vreme de 17 ani.
După pensionare se mută la Timișoara, împreună cu soția și cei doi copii. Soția Cornelia s-a stins din viață în anul 2009, după 66 de ani de împreună viețuire, iar în anul 2016 și-a pierdut și fiul Dănuț.
La Timișoara a slujit, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire mitropolit Nicolae Corneanu, la catedrala mitropolitană, acolo unde cu râvnă participa la Sfânta Liturghie din duminici și sărbători, la Sfânta Taină a Maslului din ziua de vineri, spovedea și era mereu un sprijin pentru credincioși.
În ultimii ani de viață, neputința l-a oprit de a mai merge la biserică, dar a păstrat legătura cu credincioșii săi și cu fiii duhovnicești care îl vizitau acasă. A fost în tot acest timp sub purtarea de grijă a Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, cu care se cunoștea din tinerețe.
După constatarea decesului, trupul pregătit cu toate cele necesare înmormântării preoților a fost depus în capela cimitirului de pe strada Cosminului din Timișoara. În seara zilei de marți 29 mai, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan al Banatului a fost prezent la căpătâiul părintelui, săvârșind împreună cu alți slujitori, panihida mică și rostind cuvânt de mângâiere membrilor familiei.
Slujba înmormântării a avut loc miercuri 30 mai, fiind săvârșită de P.C. Părinte prof. dr. Dumitru Megheșan, decanul Facultății de Teologie din Oradea, P.C. Părinte Bogdan Neaga de la parohia Sfinții Cosma și Damian din Timișoara și P.C. Părinte arhid. Eugen Goanță de la catedrala mitropolitană.
Bunul Dumnezeu să îi facă parte de odihnă veșnică în ceata aleșilor Săi!
