Mii de credincioși au participat, în noaptea de 12 aprilie 2026, la Slujba de Înviere de la Catedrala Mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi”. Sfânta slujbă a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Chemarea „Veniți de primiți lumină!” a străbătut noaptea, iar flacăra s-a transmis din lumânare în lumânare până când întreag centrul orașului a devenit un ocean de foc tremurător. Dangătul clopotelor și bătăile toacei au însoțit apoi procesiunea tradițională în jurul catedralei.
La Utrenia Învierii, Părintele Mitropolit Ioan a rostit un cuvânt de învățătură în care a evidențiat importanța Învierii pentru noi, creștinii.
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, care ne-a învrednicit să ajungem și anul acesta să prăznuim în pace și în liniște Învierea Domnului nostru Iisus Hristos. Acest praznic al luminii alungă pentru totdeauna întunericul necredinței din inima omului.
Omul căzut în păcat și din păcat în moarte își ducea această povară, moartea ca cea mai grea osândă a vieții sale. Osândit la întuneric, mereu a privit spre soare, nădăjduind că îl va ajuta, dar soarele l-a mângâiat doar cu razele lui blânde și s-a dovedit a fi neputincios în fața morții. A venit Hristos la noi și omul a stat cu Fiul lui Dumnezeu la masă și în sinagogă, dar nu L-a cunoscut, deși făcuse atâtea minuni și rostise atâtea învățături.”
Înaltpreasfinția Sa a evidențiat că, prin chenoza Sa deplină, Hristos Domnul a sfințit însuși mormântul, prefăcând ultima zi a omului în răsăritul eternității sale.
„Nu L-a văzut în El decât pe fiul teslarului din Nazaret. Lui Iisus Hristos nu I-a fost rușine că oamenii nu-I ziceau Fiul lui Dumnezeu, ci fiul teslarului. Aceasta face parte din chenoza lui Hristos. Mai mult decât atât, a coborât și în adânc. Drumul spre adânc a trecut însă prin Golgota. Urcându-Se pe cruce, de acolo a văzut cât de lung e drumul până în casa morții, unde era Adam împreună cu fiii și urmașii lui.
Crucea de pe Golgota a auzit ultima bătaie a inimii lui Hristos. Hristos a ajuns în adâncul lui Adam, dar S-a odihnit și în adâncul Său, în sfântul Său mormânt, pe care ni l-a lăsat și nouă spre odihnă și spre așteptare în credință și în nădejdea învierii noastre. Aici Îl vom aștepta toți pe Hristos. Omule, nu deznădăjdui, nu muri, ci treci. Ultima ta zi este răsăritul eternității tale. Dacă mergi spre lumină, umbra îți va rămâne numai în urmă.”
Lumina care a călătorit mii de kilometri
Iar lumina despre care vorbea Părintele Mitropolit Ioan nu era doar metaforă. Ca în fiecare an, la inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost adusă de o delegație a Patriarhiei Române de la Biserica Sfântului Mormânt. Pe Aeroportul Internațional „Traian Vuia” din Timișoara, lumina a fost primită de Preasfințitul Părinte Paisie, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei, care a înmânat-o apoi delegațiilor din Episcopia Caransebeșului și Episcopia Daciei Felix. Din mână în mână, din lumânare în lumânare, aceeași flacără, de la Ierusalim până în Banat.
Liturghia praznicului Învierii
Sfânta Liturghie din dimineața praznicului a fost săvârșită de Chiriarhul Banatului, în prezența a mii de credincioși. În cadrul acesteia a fost citită și Pastorala Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, la acest praznic împărătesc, praznic al praznicelor.
„Iubiți credincioși, la Înviere, Mântuitorul a ieșit din mormânt prin piatra ce fusese pecetluită, așa cum a intrat la sfinții Săi apostoli prin ușile care erau încuiate. Abia după Înviere, piatra mormântului a fost prăvălită și, după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, și Salomeea au cumpărat miresme ca să vină să-L ungă. Și, dis-de-dimineață, în prima zi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt și ziceau între ele: „Cine ne va prăvăli nouă piatra de la ușa mormântului?” Și, ridicându-și ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată, căci era foarte mare”, scrie Marcu în Evanghelia sa, capitolul 16, versetele 1-4.
Fraților, nu-L țineți pe Hristos sub piatra uitării voastre. Nu-L îngropați în uitare. Cine și-a uitat părinții și frații, acela L-a uitat pe Hristos. Fiul lui Dumnezeu va mărturisi înaintea Tatălui despre noi, dar va mărturisi și despre acea piatră pe care o va face pământ nou, în care nu vor mai crește spinii urii între frați și între neamuri.”
Învierea lui Hristos ne cheamă să trăim în iubire frățească față de cei suferinzi și singuri
De asemenea, Chiriarhul a subliniat că Învierea lui Hristos, biruință deplină asupra morții, ce ne-a deschis dreptul la veșnicie, ne cheamă să ne trezim din somnul păcatului și să trăim în iubire frățească față de cei suferinzi și singuri, căci prin iubire vom birui răul.
„Ziua Învierii este ziua bucuriei creștinilor și a îngerilor și îngerii lui Dumnezeu s-au bucurat, văzându-L pe Fiul lui Dumnezeu că a biruit stăpânirea morții. Câștigase cea mai mare bătălie din univers. Prin Învierea lui Hristos, noi am dobândit dreptul la veșnicie. Nu vă îngropați păcatele în uitare. Hristos a venit în noaptea noastră. Treziți-vă din somnul păcatului, nu vă temeți de noapte.
Să trăim într-o iubire frățească în Hristos, împreună cu cei care sunt în suferință și singuri, cei neiubiți și nemângâiați. Hristos nu l-a uitat nici pe tâlharul care s-a pocăit lângă El pe cruce. Hristos S-a făcut frate cu un tâlhar; noi cu cine ne facem frați?
Frați creștini, prin iubire vom putea birui păcatul și răul din lume. Iubirea este puterea cea nebiruită în veacul de acum. Iubiți ucenici ai lui Hristos din Banat, la acest praznic al Învierii Domnului, vă doresc să aveți parte de nemărginita Lui iubire, de bucuria pe care au avut-o apostolii, ucenicii și femeile mironosițe. Hristos a înviat.”
Administrația Catedralei a pregătit peste 10.000 de pahare cu Sfintele Paști, care au fost împărțite credincioșilor.
Vecernia denumită „A doua Înviere” se va oficia în seara aceleiași zile, urmată de tradiționalul concert pascal susținut de Corul Catedralei Mitropolitane, dirijat de teologul Bogdan Mureșan.
