În ziua sa de prăznuire, sfânta cuvioasă Paraschiva a fost cinstită prin rugăciune și cântare duhovnicească la mănăstirea Dobrești – ctitorie patriarhală-, protopopiatul Lugoj.
La această sfântă sărbătoare au luat parte credincioși din Dobrești, din satele învecinate, din Timișoara și din toate colțurile Banatului, alături de reprezentanți ai autorităților locale și județene.
La sfânta Liturghie oficiată de către Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan au slujit pr. Ionel Popescu, vicar eparhial, protos. Matei Buliga, starețul mănăstirii Dobrești, preoții consilieri Mircea Szyilagy, Timotei Anișorac, Cristian Pavel, Marius Petru Sfercoci, protopopii Caius Andrașoni de la Timișoara II și Ionuț-Viorel Furdean de la Lugoj, precum și zeci de preoţi şi diaconi de la parohiile şi mănăstirile învecinate așezământului monahal.
În cadrul Sfintei Liturghii, diaconul Paraschiv Viorel Nelu Velea a fost hirotonit preot pe seama parohiei Fădimac, protopopiatul Lugoj. Răspunsurile liturgice au fost date de grupul psaltic coordonat de arhid. Dr. Ionuț Ardereanu.
În cuvântul de învățătură de la finalul sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan a vorbit despre viața Sfintei Cuvioase Paraschiva, ca despre o floare a câmpului care, cu rădăcinile în pământul smereniei, s-a hrănit din roua rugăciunii și postului. Cuvioasa Paraschiva, prin tăcerea, rugăciunile și nevoințele îndurate în ascuns, a fost ca o lumină care arde în taină, în inimă, pentru a-i aduce pe oameni mai aproape de Dumnezeu.
„Moaștele sfintei au fost aduse la anul 1641, în timpul binecuvântatului voievod Vasile Lupu. Acest domnitor a plătit datoria Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol față de turci, iar patriarhul Partenie I, din acea vreme, i-a oferit acest odor. Se spune în viața sfintei că trei mitropoliți de la Constantinopol au plecat pe Marea Neagră, au ajuns la Galați și apoi au mers spre nord, până la Iași, unde moaștele au fost așezate în biserica Sfinții Trei Ierarhi. Însă, chiar înainte de a fi aduse moaștele aici, Sfânta Paraschiva era deja cinstită de români.
Dacă această iubită sfântă s-ar fi stins undeva în pustia Iordanului și ar fi fost îngropată acolo, noi, românii, nu am avea astăzi un asemenea odor sfânt în părțile noastre. Vedeți cum, în urmă cu 1.000 de ani, Dumnezeu s-a gândit la noi și a dăruit acest odor neamului nostru românesc. Vedeți ce dar ne-a făcut nouă, românilor, Dumnezeu, acum 1.000 de ani.
Binecuvântat să fie Dumnezeu, căci atât de mulți români o cinstesc astăzi și îi cer ajutorul și nu puțini sunt aceia care, după o rugăciune sinceră și curată, primesc o picătură de har din partea sfintei.
Deschideți-vă inimile acum, pentru că Sfânta Paraschiva, prin rugăciunile ei, va picura în inimile frățiilor voastre bucuria de a-L preamări pe Tatăl, pe Fiul și pe Duhul Sfânt”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan.
La momentul îndătinat, a fost oficiată slujba de sfinţire a prinoaselor şi Panihida mică pentru părinții Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Alexe și Stela, de față fiind și prof. Floare Vişan Ciobotea, sora Preafericirii Sale. Pe lângă hrana duhovnicească primită la sfânta Liturghie, obștea monahală a oferit prinoase tuturor credincioșilor veniți de la Timișoara și Lugoj, Făget și satele limitrofe mănăstirii.
La final, părintele stareț Matei Buliga i-a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru dragostea, grija și rugăciunile sale față de această vatră monahală.
Scurt istoric
Mănăstirea Dobrești, ctitorită la 9 iulie 2003, din inițiativa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, fiu al satului, reprezintă un important loc de pelerinaj pentru credincioșii bănățeni. Preafericirea Sa, în semn de evlavie față de sfânta cuvioasă Paraschiva și de recunoștință față de înaintașii trăitori pe aceste locuri natale, a purces la ridicarea mănăstirii și i-a oferit un dar prețios: veșmântul care a acoperit moaștele sfintei Paraschiva de la Iași. Acesta este așezat într-o raclă din lemn de stejar, frumos sculptată cu chipul sfintei și motive florale, în biserica satului.
Sfințirea terenului pe care a fost construită biserica mănăstirii a avut loc la data de 23 octombrie 2005.
După finalizarea proiectelor și obținerea autorizațiilor necesare, construcția propriu-zisă a început la 1 iulie 2008. Arhitectura bisericii este inspirată din stilul monahal moldovenesc, iar planul iconografic urmează tradiția faimoaselor biserici din nordul Bucovinei, fiind realizat în tehnica al fresco, în stil bizantin.
Biserica impresionează prin dimensiunile sale: 39,30 metri lungime, 18 metri lățime la abside și 44 metri înălțime, până la vârful crucii de pe turlă.
În prezent, biserica este finalizată, iar lucrările la pictura interioară sunt în desfășurare. De asemenea, corpurile de chilii au fost ridicate, tâmplăria – ferestrele, ușile și pardoseala – fiind deja montate, în acest moment fiind derulate lucrările de finisare.
