Programul religios închinat Ocrotitorului Banatului a debutat vineri, 14 septembrie cu slujba Vecerniei cu Litie, oficiată de Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un mare sobor de preoți și diaconi, format din consilieri de la Centrul eparhial, protopopi, precum şi slujitori de la mănăstirile şi parohiile eparhiei. Conform tradiţiei, în finalul slujbei de seară, a avut loc tradiţionala procesiune cu Sfintele Moaşte ale Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, la care au luat parte mii de credincioşi. Procesiunea s-a desfășurat pe traseul Bulevardul 16 Decembrie 1989 – Splaiul Tudor Vladimirescu – Bulevardul Mihai Viteazu – Bulevardul Regele Ferdinand. După procesiune, racla cu Sfintele Moaşte a fost aşezată pe soleea din faţa Sfântului Altar, astfel încât credincioșii să aibă posibilitatea închinării cinstirelor moaște ale Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș.
Zilele acestea sunt zile de bucurie sufletescă și aleasă înălțare spirituală când credincioşii bănăţeni îşi întăresc credinţa, găsesc alinare şi sprijin în întâlnirea cu Sfântul ocrotitor al Banatului.
Cea mai mare minune pe care o săvârșește sfântul e convertirea inimilor celor care se apropie cu inima deschisă, sinceră și cu multă încredere de taină şi care e în cele din urmă taina lui Dumnezeu. Ştim despre el că s-a călugărit de tânăr, a parcurs toate treptele slujirii în Biserică, până ce a fost ales mitropolit al Timişoarei păstorind între anii 1650 – 1653. De aici s-a retras de bună voie la mănăstirea Partoş, unde a mai trăit câţiva ani, după care s-a mutat la veşnicele locaşuri. Lespedea care-i acoperea mormântul a fost identificată la începutul secolului trecut ca având următoarea inscripţie: “Prea Sfinţitul Iosif cel Nou, fost Mitropolit al Timişoarei”.
Pentru ultimii ani ai vieții sale pământești Sfântul Ierarh Iosif cel Nou Mitropolitul Timișoarei alege să vieţuiască la Mănăstirea Partoş. Acesta cunoscuse vechea așezare călugărească de aici încă din timpul slujirii sale chiriarhale de la Timișoara. Chiar în anul ce a precedat retragerea sa a cercetat Mănăstirea cu ocazia hramului de atunci a Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, săvârșind și o minune: a vindecat în chip minunat câțiva paralitici care îl așteptau în fața vechii biserici. A trăit aici în smerenie și rugăciune neîntreruptă încă trei ani mutându-se la Domnul în luna august a anului 1656, de praznicul Adormirii Maicii Domnului și fiind înmormântat în biserica veche. Clopotele Mănăstirii, așa cum ne arată viața sa, au bătut atunci timp îndelungat nefiind trase de mână omenească și vestind mutarea la cele veșnice a Sfântului. Legătura strânsă creată între Sfânt și Mănăstirea de la Partoș, date fiind atât ultimile evenimente din viața lui, cât și prezența mormântului său aici, a adus acestui loc o deosebit de importantă dimensiune duhovnicească.
Marcu Muțiu, unul din cei mai înstăriți locuitori ai Timișoarei din acele vremuri ridică între anii 1750-1753 o biserică frumoasă ca recunoștință în urma vindecării minunate a fiicei sale la mormântul Sfântului.
În anul 1782 protopopul Jebelului Ioan Şuboni donează Mănăstirii o frumoasă icoană cu Sfântul Ierarh Iosif cel Nou care până azi străjuiește mormântul Ierarhului Sfânt.
În anul 1956 cu ocazia canonizării Sf Iosif cel Nou moaștele acestuia au fost duse la catedrala mitropolitană a Timișoarei, acolo unde se găsesc și astăzi.
