TORNA, TORNA, FRATRE! De la retorica greco-romană la metodele non-formale în școlile catehetice ale diasporei române din Italia

Aflându-ne într-o perioadă de pregătire spirituală impregnată de mistagogia Postului Mare, dictonul latin „laborare est orare” a fost aplicat cu succes și în seara zilei de joi, 25 martie a.c., cu ocazia desfășurării online a unui eveniment special, dedicat anului omagial al diasporei românești.

Aflați la cea de a două întâlnire cu diaspora românească, a celor 32 de școlilor catehetice din Arhiepiscopia Timișoarei, care implementează anul acesta Concursul Național Catehetic „Biserica – familia românilor de pretutindeni”, sectorul învățământ și activități cu tineretul a organizat, în acest sens, un workshop dedicat modelelor de catehizare a tinerilor români în diaspora, precum și realizării unui schimb de experiență între parohiile din Arhiepiscopia Timișoarei și parohii din diaspora românească din Italia. În acest sens, la invitația noastră, Preasfințitul Părinte Episcop, SILUAN al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, a binecuvântat participarea în cadrul acestui worshop a doi părinți responsabili cu activitatea catehetică și de tineret din cadrul Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, respectiv: din partea Sectorului Catehetic-Educațional Părintele Nicolae Budui, coordonatorul sector acestui și al Departamentul Catehetic, iar din partea Sectorului Cultural, de Tineret și Editorial Părintele Marian Preda, coordonator al Departamentului pentru Tineret. S-a alăturat întâlnirii noastre, la care au participat și un număr de peste 40 de profesori de religie din județul Timiș și 4 inspectori de religie din țară (Timiș, Sălaj, Vaslui și Buzău), de asemenea, un invitat de excepție, în persoana distinsei doamne Oana Moșoiu, lector universitar la Facultatea de Psihologie și Științele Educației din București, Coordonator program de formare formatori în educația adulților, educație nonformală și tineret, formator Tineret în Acțiune. Parteneri și co-moderatori ai întâlnirii au fost doi oameni de suflet specializați în domeniul educației religioase și non-formale: Preot Lector univ. dr. Marius Ioana din cadrul Facultății de Teologie, Universitatea de Vest Timișoara, profesor de Catehetică și Omiletică, organizatorul Simpozionul Internațional 3C- Comunicare, Consiliere, Comuniune și doamna Ștefania Hălăucă specialist consiliere, având studii în Asistență Socială și competențe în Consiliere în Asistență Socială, activează de peste 14 ani în mediul socio-educațional, lucrând atât cu copii și tineri din medii defavorizate, copii cu nevoi speciale, cât și familii în situație de criză, iar la Școala Familiei susține formări despre eliberarea de dependențe, întâmpinarea nevoilor copiilor, relația de autoritate, ocupându-se și de organizarea de evenimente, tabere, conferințe, întâlniri de comunitate.

După succesul primei întâniri cu metodele educațional-catehetice ale diasporei românești din Franța prezentate de părintele consilier Iulian Nistea, specialiștii în educație catehetică și metode non-formale din cadrul diasporei românești din Italia au oferit cu amabilitate participanților modele de proiecte de succes ale școlilor catehetice românești din Italia, care au dezvoltat multiple programe de tip comunitar cu modele de învățare constructiviste, având un număr de 80 de formatori „Pregătiți pentru viață”.

Tema întâlnirii, Importanța educației nonformale în contextul actual a fost prezentată în mod excepțional de doamna profesor Oana Moșoiu. Cei prezenți au aflat metode noi de abordare a tematicilor religioase în educația nonformală, metode expuse de doamna Moșoiu, experimentat dascăl și formator al mai multor grupe de preoți și dascăli implicați în activitatea cu tineretul. S-a alăturat discuției și doamna Ștefania Hălăucă, formator și organizator al programului „Școala familiei”, program prin care se dorește a răspunde unor nevoi, dileme și probleme cu care se confruntă familiile din România. Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a fost reprezentată de pr. lect. dr. Marius Ioana, cadru didactic al catedrei de Omiletică și Catehetică. Dânsul a subliniat că liniile de demarcație între învățământul formal și nonformal au devenit aproape invizibile, și că mai potrivit ar fi să denumim această formă de învățământ „învățământ altfel” pentru că azi multe din principiile învățământului nonformal sunt întrbuințate în învțământul formal.

Părinții consilieri ai Episcopiei Italiei au împărtășit celor prezenți felul în care sunt organizate adunările cu tinerii români din diasporă precum și programele culturale și religioase la care participă acești tineri.

Diaspora românească reprezintă o realitate recentă, iar clerul care a urmat întru totul comunitățile românești ortodoxe în situația emigrantă, au fost sensibili la evoluția vieții spirituale din țările adoptive. Au înțeles foarte repede faptul că trebuie să asimileze experințele confesiunilor creștine cu care au interacționat. Astfel,  o importantă lecție catehetică a fost aceea că parohiile confesiunilor occidentale s-au desființat acolo unde nu s-a lucrat cu tinerii (s-a adus aminte de comunitățile creștine din America, Franța ș.a.): „am învățat de la ruși, unde și ce au făcut greșit…”, mărturisea unul dintre invitații noștri. Relația participativă a tinerilor cu slujbele religioase, reprezintă o altă intuiție catehetică în Italia, o metodă fenomenologic-liturgică ce îi punea în valoare pe aceștia în spațiul comunitar al diasporei românești de care aparțin.

În această perioadă pandemică, nu s-au făcut tabere de tineret, dar Festivalul Bucuriei – Nepsis (2018, Bassano del Grappa, din Regiunea Veneto, etapa națională cu peste 360 de copii și tineri, reprezentanți ai 11 protopopiate ale EORI), Tabăra EORI a episcopiei (ed. a 6-a, Tossignano, Imola 2018) și 26 de tabere ale protopopiatelor, reprezintă realități ale succesului activităților cu tinerii în Episcopia Ortodoxă Română a Italiei. Seri filocalice Nepsis din 2019 și Conferințe săptămânale pentru tineri reprezintă un alt model demn de urmat.

De ce funcționează educația nonformală? Este un un tip de educație remedială (este abordată holistic în țările cu cele mai performante sisteme de învățământ, precum Finlanda), o șansă pentru elevii cu dificultăți de învățare. Stilurile de învățare cunoscute în educația remedială sunt: ACTIVISTUL – săritor; prinde din zbor; intuitiv; nu se încurcă în detalii; REFLEXIVUL – colectează; analizează; concluzionează; LOGICIANUL – totul trebuie sa fie o structură logică; totul trebuie sa fie încadrabil în tipare logice; nimic nu e lăsat la voia întâmplării; PRAGMATICUL – nimic nu are valoare dacă nu poate fi pus în practică; centrat pe experiențe și soluții.

Modelul francez cu animatori socioeducaționali, unde se pune accentul pe întâlniri în natură și cxare abiordează un stil de învătare tactil-kinestezic sau învățarea prin descoperire, a fost implementat și în școlile catehetice ale diasporei române din Italia. Fereastra de oportunitate o reprezintă copilăria mică, iar apoi – până la 21 ani, formarea caracterului.

Dimensiunea liturgică reprezintă ineditul și originalul învățământului religios în general și al celui catehetic, în special. Astfel, așa cum mărturisea doamna profesor Oana Moșoiu, cei trei piloni familie-școală-comunitate cu care Biserica interacționează în actul său paideic, o înfățișează drept cea mai organizată instituție cu competențe clare în domeniul educației, chiar celei nonformale. Astfel, ne mărturisea distinsa invitată, „comunitățile puternice sunt cele care au biserici puternice, mediul eclesial le dezvoltă nevoia de apartenență, nevoia de sens, de credință… formează caractere, oameni care au repere clare sunt cei instruiți deopotrivă în Școală și în Biserică”.

Într-o perioadă de criză a învățământului occidental a apărut învățământul non-formal cu cele două dimensiuni paideice: behaviorismul (stimul-reacție, funcționează pe termen scurt) versus constructivism (foarte important mediul, nevoia exploratorie). Neuroștiințele stau în spatele nonformalului. În neuroștiințe creierul este „casa învățăturii”, unde are loc semnificația (abstractizările). Învățarea, însă, e un act personal, nu impersonal. Caracterul participativ (engagement), unde învățarea de grup pe principiul nonierarhic și experiența concretă care implică toate simțurile, crează microcomunități puternice. Educație non-formală egalizează relația, în spațiu comun al învățării, informația circulă de la unul la altul.

Vechile metode ale retoricii greco-romane, care punea accentul pe relația dintre dispositio – elocutio, sunt provocate de o neoretorica „public speach”, unde regăsim chiar o formă de „public theology”. Însă se pune următoarea întrebare legitimă: Duc în derizoriu preoția metodele non-formale? Aceste mod de a organiza învățarea sau caracterul ludic, nu intră oare în sfera ridicolului? Aplicarea acestor metode nonformale în școlile catehetice din țară și diasporă, întâlnirile Școlii Familiei la Mănăstirea Caraiman cu binecuvântare ierarhică, ar reprezenta un răspuns suficient pentru a descoperi aceste realități prin voluntarii tineri din grupurile catehetice cu implicarea directă și a părinților responsabili. Formatorul Școala Familie, doamna Ștefania Hălăucă aduce ca argument propria experiență din vremea când, la invitația preotului, ținea cateheze în propria comunitate de care aparținea.

În finalul întâlnirii, referentul catehetic al Arhiepiscopiei Timișoarei, părintele Aurel Tomescu, a întrebat despre cum se poate îmbunătăți în concret relația cu tinerii prin educația nonformală în mediul online. Răspunzând întrebărilor, doamna Oana Moșoiu a prezentat mai multe programe online prin care putem interacționa cu tinarii în mediul online, ca de exemplu: Mentimeter, Padlet sau Wordwall. Domnia sa a prezentat și o structură interactivă pentru profilul nonformal în online: film scurt, mici secvențe, idei directoare, discuție problematică, pornind de la activitățile sau preocupările lor, probleme de adolescență („ceva despre mine”), să aibă un caracter „rotund” (după 10 minunte schimbat stimulul), elementul interactiv din online poate fi și aplicație în care pot să voteze.

După două ore și jumătate de discuții toți cei prezenți au apreciat calitatea excepțională a dialogurilor purtate și și-au mărturisit dorința de a continua aceste întâlniri cu invitați la fel de experimentați în educație și formare profesională. Participanții la această întâlnire s-au arătat intersați și de ateliere și evenimente Provita cu Școala Familiei, care să fie organizate în Licee timișorene, într-un program educațional „Pregătiți pentru viață”.

Mulțumind deopotrivă invitaților key speaker și tuturor participanților, în jur de 80 la număr, pentru frumoasa și constructiva întâlnire, care se dorește a fi reiterată câd de curând, am rămas sub puternica influență a dictonului latin: „Docendo discimus” („Învățând pe alții, învățăm și noi”), adică învățăm prin predare.

Comments are closed.