Zi importantă în istoria Mitropoliei Banatului

        Duminică, 4 martie 1962, reprezintă momentul începutului unei noi pagini de istorie în cuprinsul Mitropoliei Banatului. Este ziua în care actualul Întâistătător al Mitropoliei Banatului, Înaltpreasfinţitul dr. Nicolae Corneanu, era întronizat în catedrala mitropolitană din Timişoara.

Documentele, cu valoare de arhivă, aflate în patrimoniul Centrului eparhial din Timişoara, precum şi revistele teologice de la acea vreme, între care „Mitropolia Banatului“ (anul XII, nr. 1–4, ianuarie–aprilie 1962), ne oferă mărturii peste timp, cu privire la acest important eveniment din viaţa bisericească bănăţeană.

Astfel, aflăm că, după ce la data de 17 februarie 1962, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales, în unanimitate pe Preasfinţitul Episcop al Aradului dr. Nicolae Corneanu, în scaunul de arhiepiscop al Timişoarei şi Caransebeşului şi mitropolit al Banatului, rămas vacant prin pensionarea mitropolitului dr. Vasile Lazarescu (1947–1961), în ziua de 24 februarie, a avut loc la sediul Departamentului Cultelor ceremonia de înmânare a decretului Consiliului de Stat al Republicii Populare Române. Această ceremonie a avut loc, atât pentru noul mitropolit al Banatului, cât şi pentru noul episcop al Romanului şi Huşilor, Preasfinţitul dr. Partenie Ciopron (fost episcop al Armatei Române).

Pentru ziua de Duminică, 4 martie, s-a stabilit ceremonia întronizării, în catedrala mitropolitană din Timişoara, a noului ierarh al Mitropoliei Banatului. La orele 8 dimineaţa, au sosit la Gara de Nord din Timişoara, Preafericitul Patriarh Justinian, împreună cu Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae şi alţi membri ai Sfântului Sinod. La orele 9:15, ierarhii rânduiţi pentru săvârşirea Sfintei Liturghii s-au deplasat la catedrală, iar la orele 9:45, patriarhul Justinian, împreună cu noul mitropolit au fost conduşi, în sunetul prelung al clopotelor, de la reşedinţă la catedrală, de sute de preoţi, monahi şi credincioşi.

Sfânta Liturghie a fost săvârşită, în prezenţa patriarhului Justinian, a noului mitropolit, a reprezentanţilor autorităţilor de Stat şi a cultelor religioase, de către mitropolitul Firmilian al Olteniei (locţiitorul de până atunci al Mitropoliei Banatului), episcopii Teofil al Clujului (viitorul arhiepiscop) şi Valerian al Oradiei (care avea să fie pensionat, peste puţini ani) şi mai mulţi preoţi şi diaconi de la Bucureşti, Timişoara, Sibiu precum şi din alte părţi ale Mitropoliei Banatului. Răspunsurile liturgice au fost date de corala catedralei, condusă de dirijorul Aurel Ciobanu (care a trecut la cele veşnice, la Timişoara, acum câtva timp).

La sfârşitul Sfintei Liturghii, pe solee, episcopul-vicar patriarhal Teoctist Botoşăneanul (viitorul nostru patriarh), a dat citire Gramatei patriarhale. După zeci de ani, tânărul ierarh Teoctist Arăpaşu, ajuns patriarh al Bisericii noastre, îi scria Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae: „Mă număr printre cei care, V-au fost alături, acum patru decenii (este vorba despre anul 2002, când s-au împlinit 40 de ani de arhipăstorire ai Î.P.S. Mitropolit Nicolae, n.n.), ca membri ai Sfântului Sinod, în ziua în care aţi primit, cu adâncă pătrundere de sine, această încredinţare din partea Măritului Colegiu Electoral Bisericesc. Câteva zile mai apoi, la 4 martie 1962, Ne-a fost dat să rostim, în cadrul solemnei ceremonii de instalare, din frumoasa catedrală a oraşului Timişoara, Gramata Sfântului Sinod. Ne emoţionează şi acum, după patru decenii, amintirea acelor înălţătoare momente“ (George Dinu, Toamna Mitropolitului Nicolae, Editura Mirton, Timişoara, 2002, p. 10).

După momentul citirii Gramatei, patriarhul Justinian a înmânat noului Chiriarh, cârja mitropolitană, spunând cuvintele: „Toiagul puterii, toiagul cârmuirii va trimite Ţie Domnul din Sion şi va birui în mijlocul vrăjmaşilor Tăi“ şi rostind formula: „Vrednic este!“. În continuare, a aşezat pe capul noului mitropolit, camilafca cu cruce, rostind, pentru a doua oară: „Vrednic este!“. A treia oară a rostit formula „Vrednic este!“, când noul mitropolit a fost aşezat pe tronul mitropolitan.

Luând cuvântul, patriarhul Justinian Marina s-a adresat mai întâi noului arhiepiscop al Timişoarei şi mitropolit al Banatului, spunând, printre altele: „Fiind toate cele rânduite de pravilele bisericeşti şi de legile ţării, împlinite, Înaltpreasfinţia Ta eşti, de azi înainte, înscăunat ca ierarh canonic al acestei străvechi şi frumoase mitropolii ortodoxe, din partea de apus a ţării noastre. (…) Vei păstori ca mitropolit peste plaiuri şi aşezări româneşti, care au cunoscut, din cele mai vechi timpuri, o viaţă bisericească bine rânduită, cu ierarhi vrednici, al căror nume s-a înscris pentru veşnicie în istoria Bisericii noastre. (…) Dar, pilda pe care se cuvine să o ai întotdeauna înaintea minţii şi inimii Înaltpreasfinţiei Tale, este Sfântul Iosif cel Nou de la Partoş, cel mai bun şi mai vrednic ierarh, din câţi au păstorit obştea dreptcredincioasă de pe meleagurile bănăţene, ale căruia rugăciuni neîncetate către Domnul sunt reazim puternic al Bisericii din Banat. (…) Cu aceste cuvinte nezdruncinate în cugetele noastre, astăzi, când după datinile şi rânduielile Bisericii Ortodoxe, Noi Te-am aşezat ca mitropolit canonic al Banatului, înălţăm gândurile noastre şi rostim, din inimi smerite, o rugăciune către Dumnezeu (urmează o rugăciune stilizată şi adaptată după rânduielile de înscăunare din Bisericile slave, n.n.)“.

În numele clerului şi credincioşilor din Mitropolia Banatului, a luat cuvântul preotul ic. stavr. Victor Vlăduceanu, consilier administrativ la Centrul eparhial, care a mulţumit patriarhului Justinian şi mitropolitului Firmilian pentru purtarea de grijă şi instalarea „obişnuitului mitropolit român al Timişoarei“. În continuare a subliniat vredniciile celui care a devenit, la scurt timp după instalarea ca episcop la Arad, noul arhiepiscop al Timişoarei şi mitropolit al Banatului.

Vădit emoţionat, fapt remarcat prin inflexiunile dese ale glasului, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae al Banatului a rostit un cuvânt, în care a vorbit mai întâi despre misiunea lui Moise, de a scoate poporul ales din captivitatea egipteană. Apoi, folosindu-se de texte alese din Sfânta Scriptură, a scos în evidenţă faptul că, deşi slujirea la care a fost chemat este una grea, nădăjduieşte în ajutorul Sfântului Duh, Care vine slăbiciunilor tuturor într-ajutor. Adresându-se direct clerului şi credincioşilor din Eparhie şi Mitropolie, tânărul mitropolit a spus: „Trebuie să avem dragoste unii faţă de alţii, pentru că ea este semnul după care se recunoaşte orice creştin. În dragoste aş vrea să se desfăşoare toată munca ce-o încep acum la voi. Şi numai atunci voi socoti că mi-am împlinit datoria, când, din orice voi înfăptui, va răzbate doar dragostea. Cu inimă caldă, voi primi pe toţi cei ce vor avea dorinţa de a se apropia de mine. Cu suflet deschis, mă voi apropia de toţi cei ce vor avea trebuinţă de mine“.

După intonarea polihroniului pentru patriarh, noul mitropolit, ierarhi, autorităţi, clerici şi credincioşi, în sunetul clopotelor, procesiunea s-a deplasat de la catedrală la reşedinţa mitropolitană.

La orele 14, la restaurantul „Timişoara“ a avut loc agapa festivă, la care au luat cuvântul mitropolitul Firmilian al Olteniei (care l-a numit pe noul mitropolit al Banatului, „Veniaminul ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române“); episcopul Valerian al Oradiei; protopopul Lugojului, Toma Bujor; episcopul evanghelic Ghorghi Argay, de la Sibiu; vice-episcopul reformat Iuliu David, de la Cluj-Napoca; protopopul Ştefan Tomici al Vicariatului ortodox sârb din Timişoara; vicarul general Ferdinand Cziza, din partea Bisericii Romano-Catolice; protopopul evanghelic din Banat, Franian Nosner; episcopul unitarian Lajos Kovacs, de la Cluj-Napoca; rectorul Institutului teologic protestant din Cluj-Napoca, Istvan Juhasz (institut care avea să îi confere Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae, în anul 1978, titlul de „Doctor honoris causa“); preotul prof. Ioan G. Coman, de la Institutul teologic ortodox din Bucureşti (îndrumătorul de doctorat al noului mitropolit); preotul prof. Victor Vlad, rectorul Institutului teologic ortodox din Sibiu; preotul Victor Sălăgeanu, consilier administrativ la Episcopia Aradului; preotul Traian Belaşcu, vicarul administrativ al Arhiepiscopiei Sibiului; prof. Dumitru Dogaru, secretarul general al Departamentului Cultelor şi dr. Ernest Neumann, prim-rabinul Timişoarei. Acesta din urmă, care din păcate, acum nu mai este printre noi, îşi amintea în anul 2002, de evenimentul la care luase parte, spunând: „În martie 1962 a sosit un moment mult aşteptat. Credincioşii şi clericii, toată lumea a fost fericită. Atunci a fost prezent şi şeful Departamentului, care a rostit o cuvântare. Nici cuvântul meu, cu citate din Eminescu, n-a lipsit“ (op. cit., p. 159). Tuturor le-a răspuns, călduros, Înaltpreasfinţitul Mitropolit Nicolae, mulţumind pentru prezenţă şi pentru aprecieri.

În seara aceleiaşi zile, participanţii invitaţi au părăsit Timişoara. Astfel s-a desfăşurat întronizarea celui de al doilea mitropolit de la restaurarea Mitropoliei Banatului, în anul 1947.

La acest moment aniversar, urmărind cu emoţia participanţilor indirecţi evenimentele de acum 50 de ani, îi dorim Înaltpreasfinţitului Mitropolit Nicolae al Banatului să păstorească, încă mulţi şi binecuvântaţi ani!

Comments are closed.