În aceste zile, credincioşii ortodocşi din cartierul timişorean Fabric îmbracă straie de sărbătoare, întrucât se împlinesc 100 de ani de la zidirea bisericii parohiale cu hramul „ Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”.
Programul religios închinat hramului şi centenarului sfântului lăcaş a debutat joi, 19 iulie cu oficierea slujbei de priveghere şi va continua în ziua praznicului cu slujba Acatistului Sfântului Prooroc Ilie şi Sfânta Liturghie. Duminică, 22 iulie, sărbătoarea parohiei timişorene va fi încununată de prezenţa Preasfinţitului Părinte Paisie Lugojanul, episcop- vicar al Arhiepiscopiei Timişoareu, care va săvârşi Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în prezenţa a unui numeros sobor de slujitori. La eveniment sunt aşteptaţi şi credincioşi de la celelalte parohii timişorene, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor şi instituţiilor publice din oraş.
Biserica „ Sfântul Ilie” – lăcaş de cult reprezentativ al vieţii religioase timişorene
Parohia „Fabric” ocupă un loc special în tradiţia eclesială timişoreană. Cu rădăcini înfipte în prima comunitatea ortodoxă din străvechiul cartier românesc „Palanca Mare”, comunitatea ortodoxă din suburbia „Fabricului” de astăzi s-a impus încă din timpul ocupaţiei otomane prin credinţa sa drept-măritoare, exprimată într-o biserică modestă, care în secolul al XVII-lea, din cauza degradării, a fost înlocuită cu o biserică nouă, confecţionată din lemn. Primul locaş de cult al „Cartierului Fabric” a fost ridicat abia în anul 1745 – este vorba despre biserica monument istoric, cu hramul „Sfântul Gheorghe”, din „Piaţa Traian”, o biserică mixtă, în care serviciul divin se celebra atât pentru credincioşii români, cât şi pentru cei sârbi, în limbile română şi sârbă. Datorită disensiunilor survenite între cele două comunităţi, între anii 1825-1826 protopopul Timişoarei, Vasile Georgevici (1764-1826), împreună cu românii ortodocşi au trecut la construirea unei biserici proprii, cu hramul „Sfântul Ilie” situată pe malul Begăi – pe amplasamentul vechii biserici este vizibilă până astăzi o cruce cu următorul înscris: ,,Crucea aceasta a fost pusă aici în anul 1928 pe locul altarului bisericii ortodoxe române demolate în anul 1913”. Pentru a accelera procesul de ridicare a bisericii româneşti, protopopul Georgevici a vizitat satele timişene, adunând de la ţărani cereale, alimente, inclusiv fiare vechi, toate comercializate ulterior la Timişoara. Cum suma obţinută nu a fost suficientă pentru plata lucrărilor, s-a făcut apel la meseriaşii şi credincioşi din cartier, enoriaşii angajându-se să lucreze, pe toată durata construcţiei, gratuit, timp de două zile pe săptămână. Planul bisericii a fost conceput de însuşi protopopul Vasile Georgevici. Stilul arhitectonic a fost cel obişnuit la bisericile ortodoxe din Banat – ziduri masive, construite din cărămidă arsă, cu un turn înalt. Silueta edificiului s-a remarcat prin eleganţă, iar interiorul prin sobrietate – tavanul acoperea nava în linie simplă şi orizontală, fără boltiri şi fără cupolă. Pictura a fost executată de către zugravul George Petrovici, costul construcţiei depăşind suma de 24.000 florini. Sfinţirea bisericii a avut loc în ziua de 20 iulie 1826, la sărbătoarea Sfântului Ilie, fapt pentru care edificiul a fost pus sub patronajul marelui prooroc al Vechiului Testament. În anul 1910 Primăria Municipiului Timişoara a demarat două proiecte majore: construirea unei turbine electrice şi amenajarea râului Bega. Proiectul de sistematizare a afectat şi biserica „Sfântul Ilie”, care, înaintea de a fi împlinit un secol de existenţă, a fost demolată. În urma tratativelor dintre Consiliul parohial şi Primăria municipală, s-a ajuns la un acord, Primăria obligându-se să construiască biserica nouă, în „Piaţa Morii”, cu 10 metri mai lungă şi cu 6 metri mai lată decât cea veche – dacă Primăria a alocat fondurile necesare zidirii edificiului, restul cheltuielilor (pictura şi sculptura) au fost suportate de comunitatea bisericească. În primăvara anului 1912, noua biserică a fost ridicată. Ca model a fost ales stilul arhitectonic al Catedralei mitropolitane din Sibiu. Planurile au fost realizate de către arhitecţii Mihai Opriş şi Ion Niga, iar constructorul bisericii în stil bizantin a fost Josef Ecker jr. Pictura locaşului a fost executată de zugravul Ioan Zaicu, iar sculptura şi tâmplăria de către fraţii Nistor şi Iosif Busuioc din Berlişte, toţi maeştri cu renume în arta eclesială bănăţeană. Sfinţirea bisericii s-a făcut la data de 5 octombrie 1913, biserica „Sfântul Ilie” din Fabric fiind în acel moment cel mai încăpător lăcaş de rugăciune al ortodocşilor români din Timişoara. Astfel, multă timp edificiul a servit ca biserică oficială, unde se săvârşeau „Te Deumurile” aniversare şi paradele militare. Dintre evenimentele excepţionale găzduite de biserica „Sfântul Ilie” amintim vizitata, la 25 decembrie 1929, a primului Patriarh al României, Miron Cristea, precum şi cea a Preasfinţitul Episcop Vasile Lăzărescu, în preambulul întronizării Sale ca Episcop al Caransebeşului – 14 aprilie 1934.Referitor la clericii care au activat la bisericile „Sfântul Ilie”, începând cu anul 1826, amintim câteva nume dintre cele mai reprezentative: Vasile Georgevici (1820-1826), Melentie Şora (1926-1956), Victor Vlăduceanu (1952-1957), Constantin Comşulea (1943-1979), Simion Raţiu (1976-2001). În sfârşit, epitropia bisericii a fost condusă cu cinste şi demnitate de către persoane devotate intereselor comunităţii, dintre care amintim pe Ancutici Ioan, Stănescu Nicolae, Neacşu Grigorie, Burlacu Vasile, Ciocoi Ioan, iar strana a fost onorată de credincioşi talentaţi şi pioşi, cum ar fi Ioanovci Gheorghe, Bena Iosif, Jichici Petru şi Crişan Oliviu.
