Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit în seara zilei de 2 aprilie 2014 Denia Canonului cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, la Catedrala Mitropolitană din Timişoara.
La slujbă au participat studenţi de la Facultatea de Teologie din Timişoara, precum şi un număr mare de credincioşi, cunoscut fiind că această rânduială este săvârşită integral o singură dată pe an, în ziua de miercuri din săptămâna a V-a a Postului Mare, iar fragmentar se citeşte în primele 4 zile ale săptămânii întâi a postului. Acesta cuprinde 250 de tropare sau strofe, structurate în nouă serii de cântări, compuse, la rândul lor, din stihiri scurte de pocăinţă, urmate de stihul „Miluieşte-mă Dumnezeule, miluieşte-mă!”. În încheiere, fiecare cântare conţine câte două tropare, unul închinat Preasfintei Treimi, iar celălalt Maicii Domnului. Acesta este în primul rând o meditaţie biblică şi o rugăciune de pocăinţă şi a fost alcătuit de Sfântul Andrei, Arhiepiscopul Cretei, adormit în anul 740. Totodată, în cadrul Deniei Canonului cel Mare a fost citită şi Viaţa Sfintei Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului.
„Pedagogia duhovnicească promovată de către Biserică prin cultul ei, utilizează paradigmele bilblice, cu precădere vetero-testamentare şi mai apoi cele neo-testamentare, în construcţia poetică a Canonului Mare al Sfântului Andrei Criteanul. Integrat, de această dată în săptămâna a cincea a Postului mare, în slujba utreniei, Canonul cel Mare vrea să evidenţieze exerciţiul de priveghere, de trezvie duhovnicească prin extinderea rugăciunii peste noapte, după obiceiul vechilor lavre mănăstireşti. Pe de altă parte lectura vieţii Sfintei Maria Egipteanca, promovează dar şi exemplifică, chipul pocăinţei, al ascezei duse la extrem, pe de o parte, din durere pentru viaţa întinată şi de goliciune duhovnicească, departe de rostul firesc şi deplin al acesteia, iar pe de altă parte, dintr-un dor nebun după Acela, care toate le plineşte, le desăvârşeste, le sfinţeşte şi deopotrivă le mântuieşte. Metanoia exprimată poetic sau prozaic, fie prin intermediul stihurilor Canonului cel Mare, sau prin compunerea Sfântului Sofronie, Patriarhul Ierusalimului, descoperă, atât cititorului, cât mai degrabă rugătorului, icoana iubirii milostive a lui Dumnezeu, cât şi râvna desăvârşitoare ce Îl revelează şi împărtăşeşte omului pe Hristos-Mântuitorul sufletelor noastre”, a specificat Arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei.
