Vineri, 29 aprilie, în Săptămâna Luminată, cu prilejul praznicului „ Izvorului Tămăduirii” Mănăstirea Româneşti, din cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei şi-a serbat cel de-al doilea hram.
Slujbele religioase închinate sărbătorii au început de ieri seară, cu oficierea vecerniei urmată de priveghere.
Sfânta Liturghie a fost săvârşită astăzi, începând cu ora 9:30, de Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi de la mănăstirile şi parohiile învecinate, în frunte cu Ierom. Nectarie Arvai, stareţul Mănăstirii, Pr. Bujor Păcurar, protopopul Făgetului şi Pr. Mircea Szilagyi, protopop Timişoara II.
După Sfânta Liturghie, Preasfinţia Sa, împreună cu preoţii şi credincioşii prezenţi s-au deplasat la izvorul din curtea mănăstirii, unde a fost oficiată slujba Aghiasmei celei Mici, potrivit obiceiul îndătinat la această mănăstire. La sfârşitul slujbei, Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul a transmis tuturor celor prezenţi, precum şi obştii monahale, binecuvântarea şi dragostea părintească a Întâistătătorului lor, Înalt Preasfinţitul Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului.
La praznicul celui de-al doilea hram al mănăstirii Româneşti, sau „Izvorul lui Miron”, după cum mai este numit aşezământul monahal, au participat numeroşi credincioşi, veniţi pentru a se împărtăşi din bucuria marelui praznic şi de binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Paisie Lugojanul. În final, cu toţii au luat parte la o agapa frăţească oferită de vieţuitorii mănăstirii.
Mănăstirea “Izvorul lui Miron” are o frumoasă istorie, fiind ctitoria vrednicului de pomenire Miron Cristea, întâiul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.
În anul 1910, episcopul Miron Cristea, viitorul patriarh, a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi uimit de frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri. Temelia bisericii s-a pus în anul 1912, prin dania familiei Glava din Româneşti; a fost terminată în 1929 şi târnosită în 1931, fiin pusă sub ocrotirea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul.
În 1980 au început lucrările de restaurare a acestui aşezământ, iar biserica a fost repictată, astfel că, la 20 iulie 1991, când se prăznuieşte şi hramul, a fost resfinţită.
După 1995 s-au efectuat ample lucrări de construcţie: un paraclis, trapeza, un corp de chilii, bibliotecă, spaţii de cazare, etc. În fapt, nimic nu a mai rămas din vechile clădiri existente până în acest an.
La 8 iunie 2003 s-a sfinţit noul paraclis de iarnă cu hramul “Izvorul tămăduirii” de către Prea Sfinţitul Părinte Lucian, episcopul Caransebeşului, pe atunci episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, şi fost stareţ al mănăstirii.
