În perioada 17-19 iunie a.c., la Timișoara au loc o serie de manifestări dedicate comemorării a 73 de ani de la deportarea în Bărăgan a aproximativ 44.000 de români, sârbi, germani, bulgari, ucraineni și maghiari din județele actuale Timiș, Caraș-Severin și Mehedinți.
În noaptea de 18 spre 19 iunie 1951 (de sărbătoarea Rusaliilor), slujbașii regimului comunist, ateu: milițieni, soldați, securiști și activiști de partid au năvălit peste casele celor mai vrednici gospodari din peste 200 de localități, aflate de-a lungul graniței cu fosta Iugoslavie, și i-au obligat să-și părăsească locuințele, cu câteva lucruri adunate în mare grabă, cu o căruță și cai, o vacă, un porc și câteva păsări.
I-au urcat în vagoane pentru animale și i-au deportat în Câmpia Bărăganului. În rândul celor deportați au fost persoane în vârstă, tineri și mulți copii, unii în vârstă de doar două-trei luni. Torționarii nu au ținut seama de faptul că nu puțini copii erau bolnavi, așa cum a fost viitorul preot Mircea Lăutaș, suferind de tuse convulsivă. În Câmpia Bărăganului, deportații au ridicat 18 localități, ba chiar au amenajat paraclise și au ridicat biserici, păstrându-și credința și tradițiile creștine. De altfel, în rândul lor s-au aflat zeci de preoți și monahi.
Pentru a cinsti jertfa acestor înaintași, la Monumentul dedicat foștilor deportați în Bărăgan, amplasat în Parcul Justiției din Timișoara, Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Ioan, înconjurat de soborul preoților, a săvârșit o slujbă de pomenire pentru toți deportații care au plecat la Domnul, în prezența membrilor Asociației Foștilor Deportați în Bărăgan, a membrilor foștilor deținuți politic și a numeroși credincioși.
După slujbă, reprezentanții deportaților au rostit emoționante alocuțiuni despre momentele dureroase ale dislocării din locurile natale, în noaptea Rusaliilor din anul 1951, dar și despre suferințele, privațiunile și umilințele îndurate în cei cinci ani de domiciliu forțat printre mărăcinii acelui ținut străin.
În cuvântul adresat, Părintele Mitropolit Ioan a evidențiat credința celor deportați, care numai prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu au reușit să reziste în acel pustiu al Bărăganului. Deportații, oameni harnici, au transformat Bărăganul în ținutul cinstei, omeniei și hărniciei.
„Potrivit cercetărilor efectuate de istorici, în Bărăgan au fost deportați români, sârbi, germani, bulgari, ucraineni și maghiari. Istoricii nu menționează că și Dumnezeu a fost deportat în Bărăgan! Dumnezeu a fost cu acești oameni. Toți au plecat de acasă cu obiectele de trebuință pe care și le-au putut lua. Însă nicio familie n-a plecat fără Sfânta Scriptură, fără o carte de rugăciuni, fără o icoană. Așa au ajuns prin icoană, Dumnezeu, Maica Domnului și sfinții să fie deportați în Bărăgan. Asta nu scriu istoricii, iar până vă mai bate inima și mâna încă mai poate ține condeiul, să mărturisiți cum comuniștii l-au deportat și pe Dumnezeu în Bărăgan”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Ioan.
La manifestările prilejuite de acest moment dramatic din istoria României au luat parte reprezentanți ai administrației locale și județene, oameni de cultură, urmași ai celor care au avut de suferit de pe urma acestei epurări sociale.
De asemenea, ieri, 17 iunie, la Memorialul Revoluției din Timișoara a avut loc vernisajul expoziției „Miopie istorică”, care a prefațat evenimentul comemorativ din această zi, realizată în parteneriat cu Muzeul Ororilor Comunismului în România. La întâlnire a participat din partea Centrului eparhial, preotul Ionel Popescu, vicar eparhial, care a deschis manifestarea cu un moment de rugăciune și a evidențiat drama familiilor trecute prin acest episod cutremurător din istoria contemporană a României.
Expoziția „Miopie istorică” prezintă o serie de fotosculpturi, bazate pe cercetarea artistică a lui Sever Petrovici-Popescu privind episodul deportărilor din Bărăgan, din anul 1951. Acesta folosește instrumentarul vizual pentru a înfățișa și a reaminti publicului larg o pagină de istorie prea puțin cunoscută și dezbătută în cărțile de istorie, care, prin intermediul artei contemporane, capătă o dimensiune mai concretă și mai umană.
Evenimentele dedicate comemorării celor 73 de ani de la deportarea în Bărăgan se vor încheia mâine, 19 iunie 2024, la Muzeul Satului, unde va avea loc o expoziție fotodocumentară despre deportarea în Câmpia Bărăganului.
Organizatorul evenimentului a fost Asociația Foștilor Deportați în Bărăgan, asociație ce are menirea de a apăra drepturile persoanelor deportate, precum și ale urmașilor acestora. Totodată, asociația se preocupă de cunoașterea adevăratei istorii a României și de păstrarea memoriei deportărilor în Bărăgan. În acest sens, asociația a construit, în incinta Muzeului Satului Bănățean din Timișoara, o replică fidelă a unei case de pământ bătut, acoperită cu paie, așa cum au fost obligați deportații să-și construiască în plin câmp. Casa este compusă din două încăperi – cameră de locuit și bucătărie – mobilate cu puține lucruri, la fel ca acelea pe care oamenii dislocați peste noapte au reușit să le ia cu ei.
