† N I C O L A E
DIN MILA LUI DUMNEZEU
MITROPOLIT AL BANATULUI
Iubitului cler, cinului monahal, dreptcredincioşilor creştini şi creştine, binecuvântare şi pace de la Dumnezeu-Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos.
Cinstiţi credincioşi şi credincioase,
Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul Tatălui Celui fără de început, Care pentru multa bunătate S‑a îmbrăcat în trup, este mijlocitor între noi şi Dumnezeu. Este mijlocitor, prin prezenţa Sa între noi; prin puterea Sa, vorbind Tatălui în numele nostru, fiind asemenea nouă dar fără de păcat şi mijlocitor prin dragostea Sa, El a luat asupră‑şi slăbiciunile noastre şi greutatea păcatelor lumii.
Apărat de Dumnezeu, prin fuga în Egipt, de furia lui Irod care voia să‑L omoare, îşi petrece copilăria sfântă în Nazaretul Galileei, un orăşel liniştit şi plăcut. Admira crinii ţarinii, smochinii şi vedea cum se coc semănăturile, cum se taie viţa şi se curăţă, cum rătăcesc oile pierdute, cum vulpile au viziuni şi păsările cerului cuiburi, cum vulturii şi corbii dau roată prăzii lor, cum străluceşte soarele de dimineaţa până seara şi cum se prăbuşeşte casa care are
temelie de nisip.
În casa părintească „creştea şi se întărea cu duhul, umplându‑se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era peste El“ (Luca 2, 40).
După anii copilăriei, călătoria la Ierusalim pentru Paşti, fiind de 12 ani, a fost primul pas în viaţa publică.
La Iordan primeşte Botezul de la Sfântul Ioan Înainte Mergătorul. Prin aceasta, inaugurează viaţa şi activitatea Sa, descoperindu‑ne chemarea şi puterea Sa dumnezeiască.
Merge în pustie şi biruieşte aici ispitirea diavolului.
Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,
Multe şi nenumărate sunt darurile pe care le‑am primit de la Dumnezeu, dar niciunul nu poate covârşi darul ce ni s‑a făcut prin Întruparea Fiului Său. De aceea, se cuvine să păstrăm în inima noastră de creştini un adânc nesecat de mulţumire şi firească recunoştinţă. „Tot ce
faceţi – zice Apostolul – cu cuvântul sau cu fapta în numele Domnului Iisus Hristos să faceţi, mulţumind prin El lui Dumnezeu şi Tatăl“ (Coloseni 3, 17).
Acest prea Sfânt şi Mare dar a fost aşteptat de mii şi mii de ani. Iată, acum vine la noi. Să‑L primim, să‑I deschidem sufletul şi inima ca să‑I fie ele Lui sălaş.
„Aşa să vă purtaţi, ştiind că a venit vremea şi ceasul să ne deşteptăm din somn, căci astăzi mântuirea mai aproape e de noi decât am crezut“ (Romani 13, 11).
Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că pe măsură ce înaintăm în vârstă, pe aceeaşi măsură trebuie să şi sporim în credinţă şi fapte bune, deoarece viaţa nu‑i decât o alergare spre veşnicie.
Cu venirea Domnului, noaptea păcatelor a trecut şi ne‑am trezit din somnul cel greu al acestora, răsărindu‑ne ziua mântuirii.
Să‑L întâmpinăm cu credinţa adeverită prin fapte, căci zice Sfântul Apostol Iacob: „Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi credinţa fără fapte este moartă“ (Iacob 2, 26).
Sfânta noastră Biserică, ca o mamă bună şi duioasă care îşi îmbracă şi‑şi hrăneşte copiii, ne îmbracă în Hristos prin Taina Sfântului Botez şi celelalte sfinte şi dumnezeieşti Taine. Ne îndulceşte şi ne hrăneşte cu sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, când pâinea şi vinul se prefac
în însuşi sfânt şi scump Trupul şi Sângele Domnului, iar prin celelalte slujbe şi sfinţite rugăciuni ne înalţă sufletul la Dumnezeu. Tot ea ne învaţă fără greş toate cele spuse şi
rânduite de Domnul şi Mântuitorul Iisus prin Evanghelie şi sfinţii Săi ucenici şi apostoli spre a noastră mântuire.
A ne îmbrăca în Domnul înseamnă să adeverim în viaţă că suntem creştini. Să‑L imităm, să‑L facem văzut prin credinţa, sfinţenia, bunătatea, viaţa, umilinţa şi celelalte virtuţi ale Lui. Înseamnă să dezbrăcăm chipul omului celui vechi şi să rămânem în Hristos.
„Cine zice că petrece în El, acela este dator să se poarte aşa cum s‑a purtat El“ (I IOan 2, 6).
Să avem pe Fiul şi să facem aşa ca El să odihnească în noi!
Trebuie să avem un Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat ca mântuitor, căci numai El care
este adevărata curăţenie şi sfinţenie ne poate curăţa de zgura păcatelor. Numai El, care ne‑a iubit aşa de mult încât şi‑a dat viaţa pentru noi pe cruce, ne poate învăţa taina iubirii. El, cel ce a fost supus şi ascultător, ne poate învăţa supunerea şi ascultarea. Toate acestea le poate da şi lucra în lume prin Biserica pe care a răscumpărat‑o prin însuşi scump sângele Său.
Dreptmăritori creştini şi creştine,
Domnul nostru Iisus Hristos vine la noi să ne aducă Evanghelia Sa care „este puterea lui Dumnezeu spre mântuirea tuturor celor ce cred“ (Romani 1, 16). „Fiind fiii zilei, să fim treji, îmbrăcându‑ne în platoşa credinţei şi a iubirii şi să luăm coiful nădejdii de mântuire, pentru că Dumnezeu ne‑a menit ca să primim mântuirea prin Domnul nostru Iisus Hristos“ (I Tesaloniceni 5, 8-9).
„Vă rugăm însă, fraţilor să cinstiţi pe cei ce se ostenesc între voi, pe mai marii voştri în Domnul şi pe cei ce vă învaţă şi să‑i aveţi mai cu seamă în dragoste pentru munca lor. Trăiţi în pace între voi“ (I Tesaloniceni 5, 12-13).
Să ne gândim că „deşi eram morţi prin fărădelegi, Dumnezeu ne‑a adus la viaţă împreună cu Hristos“ (Efeseni 2, 5).
„Mulţumiţi pentru toate, căci aceasta este voia lui Dumnezeu în Iisus Hristos pentru voi“ (I Tesalnoniceni 5, 18).
Cu mulţumiri şi caldă recunoştinţă în inimi şi pe buze să ne împlinim toate datoriile faţă de Dumnezeu, de aproapele şi de fraţii noştri.
Cum vom putea oare să aflăm fericirea sus, de vreme ce n‑am început a o practica aici pe pământ?
Cu aceste sfinte gânduri şi îndemnuri părinteşti, încheiem cuvântul nostru pe care vi‑l trimitem tuturor cu rugămintea de a‑l împlini ca vrednici fii ai Bisericii noastre. Vă dorim sănătate şi depline bucurii duhovniceşti de Naşterea Domnului şi Anul Nou, întru mulţi ani!
Al vostru de amândouă fericirile rugător către Dumnezeu,
† Nicolae
Arhiepiscop şi Mitropolit
Dată în reşedinţa mitropolitană din Timişoara, cu prilejul sfintelor sărbători ale Naşterii Domnului din anul mântuirii 2009.
