RUSALIILE ÎNLĂCRIMATE ALE ANULUI 1951

În noaptea de 17/18 iunie 1951, dimineața celei de a doua zi de Rusalii, când în multe biserici din partea sud-vestică a României era sărbătoarea hramului, autoritățile comuniste au declanșat o amplă acțiune de deportare a bănățenilor: români, germani, sârbi, bulgari, în Bărăgan.

Peste 44 000 de gospodari vrednici, aproape 13 000 de familii, formate din bărbați și femei, copii, tineri și vârstnici, de la Beba Veche și până la Gruia, în Mehedinți, au fost scoși de milițieni, securiști, soldați și activiști de partid din casele lor și transportați cu vagoanele pentru animale până în inima Bărăganului .

Toți erau considerați periculoși pentru noua stăpânire comunistă – atee, „dușmani ai poporului” și „elemente subversive”, deși marea majoritate nu făceau politică, ci erau oameni credincioși, harnici, gospodari de frunte în satele lor.

Împrăștiați printre ciulinii Bărăganului, lângă un țăruș numerotat, sub cerul liber, acei oameni nevinovați au fost nevoiți să locuiască în colibe și bordeie săpate în pământ, apoi și-au construit case din chirpici, primarii, școli și cămine culturale, au amenajat paraclise în case și, punând mână de la mână, au ridicat biserici. Printre ei s-au aflat 31 de preoți și 8 monahi, majoritatea ortodocși, care l-au slujit pe Dumnezeu și în aceste condiții inumane.

Credința în Dumnezeu nu a putut fi smulsă din sufletul oamenilor. Credința i-a mângâiat în suferințe, în lipsuri și în nevoi, credința și nădejdea i-au ajutat să nu cadă în disperare, ci să să se roage și să spere că vor veni zilele întoarcerii acasă.

Săraci, umiliți, batjocoriți, supravegheați zi și noapte de forțele represive ale statutului, acești eroi și-au păstrat obiceiurile străbune, sărbătorile creștine și mersul la biserică : „În fiecare duminică, șiruri de prunci, femei și chiar bărbați, făceau drumul prin baltă pentru a lua parte la Sfânta Liturghie de la biserica din Tămăoani”, mărturisește un credincios deportat.

La 18 iunie a.c., Asociația foștilor deportați în Bărăgan, a organizat o manifestare comemorativă închinată acelor momente tragice din istoria noastră, care s-a desfășurat la Muzeul Satului din Timișoara.

La slujba de pomenire, oficiată de Părintele Mitropolit Ioan și un sobor preoțesc și la manifestările cultural-științifice de după aceasta  au participat membrii asociației, între care preotul Mircea Lăutaș (deportat la vârsta de doar 4 luni, deși suferea de tuse convulsivă), foști deținuți politic, profesori universitari, scriitori, oameni de cultură etc.

Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan, cunoscuta poetă Ana Blandiana și ceilalți vorbitori au rememorat, vădit emoționați,  drama înaintașilor noștri de diferite etnii și confesiuni din anii 1951 -1956, necunoscută, din păcate, de tinerii zilelor noastre.

La finalul acestei impresionante manifestări, au fost acordate medalii și diplome și au fost lansate câteva lucrări recent apărute,  care, la împlinirea a șapte decenii de la deportarea în Bărăgan, îmbogățesc literatura de specialitate cu noi date, informații și imagini.

Comments are closed.