La Timișoara, conferințele prepascale „Iconologia și Iconografia – Tezaurul Ortodoxiei”, organizate de specializarea de Teologie Ortodoxă a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest, în colaborare cu Arhiepiscopia Timișoarei și Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Timișoara au ajuns la final. Conferința de încheiere a fost susținută de Înaltpreasfințitul Prărinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, la Catedrala mitropolitană, unde a prezentat tema „Creștinismul în catacombe”.

„Încă din timpul studenției, preocuparea mea a fost să cercetez epoca primară a creștinismului. Am găsit mărturii deosebite atât la Ierusalim, cât și în catacombele din Roma. Le-am prezentat credincioșilor atât imagini cu primele icoane, datate din anul 150-200, unde apare chipul Maicii Domnului cu aureolă, cât și mărturii despre cinstirea sfinților martiri. De exemplu, am găsit pe o lespede de piatră scris următorul text: <<Martiri sfinți și binecuvântați ajutați-l pe Kiriac!>>, iar pe o altă lespede: <<A crezut, cu fermitate, în Sfânta Treime>>. Aceste mărturii sunt incontestabile, nimeni nu poate să spună cu nu au fost bine traduse. Imaginea, în fiecare limbă și la orice popor, are aceeași traducere, pentru că acest nou limbaj biblic care a apărut atunci (n.r. imaginea, icoana) s-a răspândit până în zilele noastre. Prin urmare, icoanele nu sunt o invenție recentă, ci așa s-a crezut încă din epoca primară. Ele nu fac altceva decât să întărească cuvântul Scripturii, fiind în același timp roadele Sfintei Scripturi. Așa a rodit Sfânta Scriptură în mintea și cugetul oamenilor din acea vreme”, a spus Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan.

La acest eveniment au participat părinții profesori de la Facultatea de Teologie din Timișoara, clerici din eparhie, studenți, dar și un număr mare de credincioși timișoreni, care au primit cuvântul arhieresc privind învățătura Bisericii despre icoane din mărturiile primelor veacuri creștine.

La final, Corul Facultății de Litere, Istorie și Teologie a susţinut un recital coral specific perioadei Postului Mare.

Conferințele prepascale „Iconologia și Iconografia – Tezaurul Ortodoxiei”, organizate la Timișoara se subscriu hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, care a declarat anul 2017  drept Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti. Aceste conferințe, prin conținutul lor, contribuie la o mai bună înțelegere a învățăturii Bisericii din primele veacuri creștine și până în ziua de azi.

La Timișoara a continuat seria de comunicări prepascale „Iconologia și Iconografia – Tezaurul Ortodoxiei”, organizată de specializarea de Teologie Ortodoxă a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest, în colaborare cu Arhiepiscopia Timișoarei și Asociația Studenților Creștin Ortodocși – Filiala Timișoara. 

În Sala festivă a Centrului eparhial, a avut Joi, 30 martie, conferinţa „Iisus Hristos, ca icoană în lumina Sfinților Părinți”, susţinută de arhimandritul Melchisedec Ungureanu, starețul Mănăstirii Lupșa, Județul Alba. La eveniment au fost prezenți Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, părinții profesori și cadrele didactice de la Facultatea de Litere, Istorie şi Teologie, clerici, monahi, monahii și numeroşi studenţi.

Discursul teologic al părintelui Melchisedec nu numai că a avut drept fundament scrierile Sfinților Părinți – care, în unanimitate, văd în actul profund al întrupării Fiului lui Dumnezeu, atât baza îndumnezeirii omului, cât și baza dogmatică a reprezentării tuturor iconelor -, ci chiar a sondat adâncimea teologiei acestora, subliniind faptul că „Dumnezeu voiește să-și facă în noi autoportretul și să fim împreună-lucrători cu El la sfânta lucrare prin care firea umană se curățește de tina păcatului și se transfigurează, primind tot mai mult energiile dumnezeirii necreate prin care ne împărtășim de înfierea adusă de Fiul lui Dumnezeu și devenim chipuri tot mai transfigurate, asemenea tuturor sfinților pe care îi privim în icoane”.

Evidențiind faptul că icoana nu este o copie mecanică a modelului, ci o întâlnire vie și concretă cu Dumnezeul-Înomenit, părintele a conturat ideea centrală a conferinței. „Noi, oamenii, trebuie să-L redescoperim pe Hristos viu, ca Persoană vie și mântuitoare în icoanele sale, să redescoperim lucrarea de mântuire a lui Iisus Hristos în viața noastră, lucrare și prezență concretă a lui Dumnezeu în viața noastră. Omul zilelor noastre este singur și înstrăinat, iar icoana vine ca o întâmpinare pentru acesta; prezența vie a lui Hristos din icoane vine ca un răspuns al dragostei lui Dumnezeu și ca o chemare la lucrarea de mântuire, care îl scoate pe omul contemporan tocmai din această însingurare și înstrăinare”, a conchis părintele conferențiar.

La finalul conferinței, părintele conf. univ. dr. Nicolae Morar a menționat: „Seara aceasta am avut bucuria de a asculta o comunicare aplicată pe învățătura Bisericii, dar și pe aspecte concrete din viața credincioșilor de astăzi. Conferința a scos în relief o idee fundamentală și anume aceea că suntem icoane vii și oglinzi în care se reflectă Dumnezeu, fapt pentru care trebuie să fim demni de a fi reprezentările lui Dumnezeu pe pământ”. În continuare, Corul Facultății de Litere, Istorie și Teologie, dirijat de diacon asist. dr. Ion Alexandru-Ardereanu a susţinut un recital coral specific perioadei Postului Mare.

Șirul de conferinţe va continua duminică, la Catedrala mitropolitană din Timișoara, cu o nouă temă, ce va fi susţinută de Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului. Comunicările prepascale de la Timișoara fac parte din seria de manifestări dedicate anului 2017, care a fost declarant de către Sinodul Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al sfintelor icoane, al iconarilor şi al pictorilor bisericeşti”.

În a patra Duminică din Postul Sfintelor Paști, numită și Duminica Sfântului Cuvios Ioan Scărarul, Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, a fost prezent în mijlocul credincioșilor din Parohia Jimbolia, Protopopiatul Timișoara I. Chiriarhul Banatului a fost întâmpinat de soborul de preoți ai parohiei, în frunte cu părintele paroh Petru Alexa, de reprezentanții autorităților locale și de mulțimea credincioșilor. În biserica cu hramul „Buna Vestire”, Ierarhul a participat la Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, la finalul căreia a rostit un cuvânt de învățătură referitor la actul taumaturgic săvârșit de Hristos asupra tânărului lunatic.

După cuvântul de învățătură, părintele paroh Petru Alexa a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru grija deosebită, manifestată adeseori, față de credincioșii și slujitorii Parohiei Jimbolia.

***

Prăznuirea liturgică a Sfântului Ioan Scărarul în această duminică din Post este întâlnită episodic în secolul al XIII-lea şi nelipsită începând cu secolul al XV-lea. Această consacrare este motivată şi de faptul că, odată cu începutul Postului Mare, atât în mănăstiri, cât şi în bisericile parohiale se citea foarte des din lucrarea sa fundamentală, intitulată „Scara Raiului” sau „Scara dumnezeiescului urcuș”. În această carte, de la care își trage și numele, Sfântul Ioan descrie principiile vieții creștine, arătându-ne cum trebuie să ne eliberăm de patimi şi să dobândim virtuţile. Din perspectiva acestei lucrări, viața duhovnicească este prezentată sub forma unei scări cu treizeci de trepte. Metafora Scării divinei ascensiuni, asemănătoare cu cea din viziunea patriarhului Iacov (Facere 28, 12-13), este folosită pentru a descrie modul în care cineva poate urca spre Împărăția Cerurilor, începând cu renunțarea de la lucrurile lumești, efemere, și până la trăirea prezenței depline a lui Hristos în Împărăția eshatologică. Prin urmare, prăznuirea lui la începutul celei de-a doua jumătăți a postului, ne aduce în atenție atât icoana de sfintenie la care trebuie să ajungă orice făptură umană, cât și modalitatea de a dobândi viața veșnică.

Imaginea scării este deosebit de grăitoare, întrucât ea poate reprezintă viaţa fiecăruia dintre noi, iar treptele ei pot reprezenta manifestarea conştiinţei prin curăţirea de păcate. Integralitatea ființei își desăvârșește, prin mișcarea pe scară, locul și locuirea în axis mundi, după cum denumește Mircea Eliade acel punct de simetrie și tangență ontologică între niveluri diferite de realitate, care face posibilă situarea omului, în raport cu ipostaza sa sacră de imago Dei, în centrul cerului și a pământului. Drumul către acest centru de coincidență al lumii și al ființei este aspațial, atemporal și adimensional, putând fi descoperit și reperat peste tot, în orice orizont periferic, reunind dimensiuni contradictorii și depășindu-le asimptotic: jos și sus, orizontal și vertical, exterior și interior. Omul, chip al lui Dumnezeu și inel de legătură între lumea celestă și lumea terestră, prin transfigurarea creaturalității sale, poate restaura unitatea dintre cele două lumi.

Sfântul Cuvios Ioan Scărarul – repere biografice

Nu se cunoaște cu exactitate anul nașterii Sfântului Ioan Scărarul, dar cei mai mulți cercetători sunt de părere că s-ar fi născut în jurul anului 580, întrucât numai așa se explică absenţa lui între monahii sinaiţi, întâlniţi de Ioan Moshu cu prilejul călătoriei sale la Muntele Sinai şi descrişi în lucrarea sa „Livada duhovnicească”. Este apriat faptul că a fost contemporan cu Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662). Sfântul Ioan a realizat o sinteză ascetică a ceea ce Sfântul Maxim Mărturisitorul a formulat dogmatic. La vârsta de 16 ani intră în monahism, fiind ucenicul părintelui Martirie, din Muntele Sinai. Când a împlinit vârsta de 20 de ani a fost tuns în monahism. După moartea avvei Martirie, Sfântul Ioan s-a decis să urmeze calea eremitică, urmând un stil de viață auster. Potrivit monahului Daniil Raiteanul, la 35 de ani, Sfântul Ioan Scărarul s-a retras în Pustiul Thola, aflat la aproape 8 km de Mănăstirea Sinai. Dedicându-se studiului Sfintei Scripturi, dar și scrierilor Sfinților Părinți, Sfântul Ioan ajunge unul dintre cei mai învăţaţi monahi ai timpului său – de aici şi supranumele de „Scolasticul” (învăţătorul). Sfântul Ioan Scărarul a trecut la cele vesnice în ziua de 30 martie 649, în Muntele Sinai.