Joi 21 februarie se împlinesc 50 de ani de la trecerea la cele veşnice a vrednicului de pomenire Mitropolit dr. Vasile Lazarescu al Banatului (1947-1961).

Mitropolitul Vasile Lazarescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea Corneşti (fostă Jadani), judeţul Timiş. După absolvirea şcolii medii, a urmat cursurile Liceului de Stat din Timişoara, apoi pe cele ale Facultăţii de Teologie din Cernăuţi, obţinând apoi doctoratul în teologie (1919). În paralel a urmat studii de pedagogie şi filosofie la universităţile din Budapesta, Viena şi Cernăuţi (absolvite în anul 1920). A fost numit pe rând, prin concurs, profesor de dogmatică, apologetică şi morală la Institutul Teologic din Sibiu (1920-1924), apoi profesor de dogmatică şi apologetică la Academia Teologică din Oradea (1924-1933), unde totodată a fost şi duhovnic (1926-1933). 

Pentru o vreme a fost redactor al foii eparhiale „Legea românească“ din Oradea (1925-1931). A urcat pe rând treptele slujirii în Biserică, fiind mai întâi hirotonit preot necăsătorit, apoi fiind numit protopop (1926). S-a călugărit în anul 1928 la Mănăstirea Hodoş-Bodrog, apoi a primit rangul de protosinghel (1928) şi pe cel de arhimandrit (1929). La 21 octombrie 1933 este ales episcop al Caransebeşului, fiind hirotonit în catedrala de acolo la 31 decembrie 1933 şi înscăunat la 15 aprilie 1934. Înfiinţându-se în anul 1939 Episcopia Timişoarei, la 12 iunie 1940 este ales episcop al Timişoarei, fiind înscăunat la 25 martie 1941, în actuala biserică a Parohiei Timişoara Iosefin.

Prin ridicarea eparhiei în rang, în anul 1947 devine arhiepiscop al Timişoarei, apoi mitropolit al Banatului, fiind instalat la 26 octombrie 1947, în Catedrala mitropolitană.

În timpul arhipăstoririi sale a stăruit pentru redeschiderea unor mănăstiri din Banat (Săraca, Partoş, „Sfântul Ilie de la Izvor“, Lipova, Cebza), a îndrumat lucrările de zidire a catedralei din Timişoara (sfinţită la 6 octombrie 1946), activitatea academiilor teologice din Caransebeş şi Oradea, refugiate la Timişoara după 1941, a buletinelor eparhiale: „Foaia diecezană“ – Caransebeş, „Biserica bănăţeană“ – Timişoara şi a revistelor „Duh şi Adevăr“, „Mitropolia Banatului“, „Calendarul eparhial“ ş.a. Ca episcop al Timişoarei şi apoi arhiepiscop şi mitropolit, s-a implicat direct în construirea Catedralei mitropolitane şi în achiziţionarea actualelor clădiri ale Reşedinţei şi Centrului eparhial. A publicat volumele: „Pârga darului. Cuvântări“ (Caransebeş, 1936), „Praznic luminat. Gânduri de sărbători“ (Caransebeş, 1940), „În ce ne deosebim…?“ (Timişoara, 1958) şi numeroase alte studii.

Pensionat de autorităţile comuniste în anul 1961, mitropolitul Vasile Lazarescu şi-a trăit ultimii ani de viaţă la Mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureştilor, ca simplu monah. În ultimii ani de viaţă şi-a manifestat dorinţa de a fi înmormântat în catedrala din oraşul Timişoara, al cărei ctitor principal a fost. Din pricina refuzului autorităţilor de atunci de a-i împlini dorinţa, a fost înmormântat în cripta familială din localitatea natală Corneşti (fostă Jadani), din apropierea Timişoarei, la câteva zile după trecerea la cele veşnice.

În anul 1993 mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului a decis să împlinească dorinţa primului mitropolit al restauratei Mitropolii a Banatului, aducându-i sicriul cu osemintele la catedrală, pentru a fi înmormântat în „prima nişă de sus din dreapta, cum ieşi din cripta de sub altarul catedralei“, aşa după cum menţionează testamentul marelui mitropolit bănăţean.

Personalitatea sa luminoasă parcurge anii şi vremurile, fiindu-ne tuturor pildă de slujire a Bisericii Mântuitorului Iisus Hristos.

Veşnică să îi fie pomenirea, din neam în neam!

Credincioșii Parohiei Beregsău Mic din Protopopiatul Timișoara I au avut parte în Duminica a 33-a după Rusalii de momente de bucurie duhovnicească, întrucât în mijlocul lor a fost prezent Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, care a participat, în biserica cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul”, la Sfânta Liturghie, oficiată de părintele arhim. Simeon Stana, exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Timișoarei și părintele paroh Nicolae Dale. După slujbă, Chiriarhul Banatului a oficiat slujba de sfințire a unei cruci sculptată în lemn, ce va fi așezată în Sfântul Altar, în partea de Răsărit a Sfintei Mese. Întrucât cu această Duminică se începe o nouă perioadă liturgică de penitență și meditație duhovnicească, Ierarhul a rostit un cuvânt de învățătură atât despre pilda vameșului și a fariseului, cât și despre semnificația creștină a Crucii, altarul de jertfă al Mântuitorului Iisus Hristos.

Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, a fost prezent în Duminică, 10 februarie, în mijlocul credincioșilor timișoreni, participând la Sfânta Liturghie, oficiată de un sobor de preoți în Catedrala Mitropolitană „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara. După otpustul slujbei, Înaltpreasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură, explicând pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, în care se narează minunea vindecării fiicei cananeencei din părțile Tirului și ale Sidonului.

La final, Mitropolitul Banatului, impresionat de încercările unei mame cu patru copii, aflată departe de casă, într-o situație financiară modestă, a demarat, în semn de solidaritate, o campanie de strângere de fonduri, tocmai pentru ca această credincioasă să treacă atât peste neliniștea zilei de mâine, cât și peste greutatea iernii.

Anul trecut – 2018 – s-au împlinit 25 de ani de învățământ teologic ortodox superior la Timișoara.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit Ioan, s-a inițiat atunci colectarea și centralizarea fotografiilor de grup ale studenţilor, de la ceremonia de absolvire din fiecare an. Au contribuit la aceasta cadre didactice, foști studenți și studente, care au absolvit Facultatea de Teologie din Timișoara şi cărora le mulțumim pentru ajutor şi implicare.

Au rezultat 22 de fotografii pe care le expunem acum, anunțând totodată că va fi creată o secțiune specială cu aceste fotografii și cu cele care vor urma, pe secțiunea Facultății de Teologie de pe siteul Mitropoliei Banatului.

La sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, Catedrala Mitropolitană din capitala Banatului a îmbrăcat haine de sărbătoare, cinstindu-și ocrotitorii spirituali. Manifestările cu caracter liturgic, prilejuite de hramul istoric al Catedralei Mitropolitane din cetatea Timișoarei au început încă din ajunul sărbătorii Sfinților Trei Ierarhi, când sute de credincioși bănățeni s-au rugat împreună cu ierarhii din Arhiepiscopia Timișoarei, aducând prinos de cinstire marilor apărători ai Ortodoxiei din secolul al IV-lea.

Programul slujbelor  religioase a debutat cu slujba Vecerniei unită cu Litia, oficiată, în prezența Întâistătătorului Mitropoliei Banatului, Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, de Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Răspunsurile liturgice au fost date de Corul bizantin „Sfântul Ierarh Nicolae” al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara.

În ziua sărbătorii, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de un sobor de trei ierarhi, format din Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. Din soborul slujitor au mai făcut parte consilierii de la Centrul eparhial, protopopii Timișoarei, clericii de la Catedrala Mitropolitană, precum și ieromonahi de la mănăstirile din eparhie. În cadrul sinaxei euharistice, au fost pomeniți Întâistătătorii Mitropoliei Banatului, ctitorii și binefăcătorii Catedralei, trecuți la Domnul.

La slujbă au luat parte oficialități locale și județene, elevi seminariști, studenți teologi, precum și reprezentanți ai mai multor instituții de cultură din orașul de pe Bega. Răspunsurile liturgice au fost date de Corala „Epifania” a Arhiepiscopiei Timișoarei, condusă de prof. Florin
Nicolae Șincari.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, care a descris contextul istoric și cultural în care au trăit acești mari teologi, evidențiind abilitatea lor de a recepta cultura vremii, pe care au folosit-o, apoi, în explicarea Sfintei Scripturi și în formarea învățăturii creștine.

La finalul slujbei, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a mulțumit Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, pentru bucuria împărtășită clericilor și credincioșilor timișoreni, prin participarea la hramul Catedralei Mitropolitane. La rândul său, Arhiepiscopul Aradului a mulțumit pentru invitația de a coliturghisi în cetatea păzită de Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, un sfânt iubit atât de credincioșii români din Banat, cât și de credincioșii români din țară.

Începând cu anul 1936, odată cu punerea pietrei de temelie a Catedralei Ortodoxe din Timișoara, Sfinții Trei Ierarhi, Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur, devin ocrotitorii spirituali ai acestui monumental edificiu sacrosanct, fiind singura catedrală chiriarhală din România cu acest hram. Târnosirea lăcașului de cult a avut loc în 6 octombrie 1946, de către Preafericitul Părinte Patriarh Nicodim, împreună cu un sobor de ierarhi, preoți și diaconi, în prezența ctitorului, Majestatea Sa, Regele Mihai I al României.

În Sala festivă a Centrului eparhial din Timișoara a avut loc Marți, 29 ianuarie, conferința „Vocația culturală și spirituală a Sfinților Trei Ierarhi și rolul lor în viața creștinismului”, susținută de pr. conf. dr. Nicolae Morar, de la Departamentul de Teologie al Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara. La evenimentul duhovnicesc au fost prezenți Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, și Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei. 

Părintele conferențiar a evidențiat faptul că cei trei mari sfinți ai Bisericii au fost receptivi la cultura epocii lor, reușind să facă din discursul creștin unul care să fie concurențial pentru mesajul filosofiei păgâne din epocă. De asemenea a fost reliefat și faptul că acești dascăli ai teologiei au impus, sub aspect duhovnicesc, un ritm vieții bisericești care, de atunci, se păstrează, fiind viu și astăzi.

La conferință au participat părinți profesori de la Facultatea de Teologie, cadre didactice, elevi seminariști, studenți teologi, precum și studenți masteranzi. După prelegere, pr. lect. univ. dr. Adrian Covan a citit și un Laudatio în onoarea pr. prof. Nicolae Morar. În continuare, pr. Marius Florescu a vorbit despre ultimele apariții editoriale: volumul „1993-2018. Un sfert de veac de învățământ teologic ortodox superior la Timișoara. Părintele conf. dr Nicolae Morar – patru decenii de activitate și 65 de ani de viață”, precum și Analele Universității de Vest din Timișoara – Seria Teologie, ambele dedicate pr. conf. univ. dr. Nicolae Morar, care timp de patru decenii a slujit catedra învățământului teologic ortodox românesc de la Caransebeș și Timișoara. După lansarea acestor cărți, Corul Facultății de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara, condus de pr. dr. Radu Bogdan a prezentat un buchet de tropare și imnuri duhovnicești închinate ocrotitorilor învățământului teologic.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan a felicitat pe părintele conferențiar Nicolae Morar, îndemnând stundenții teologi să lectureze operele Sfinților Trei Ierarhi care sunt actuale și astăzi, fiind adevărate manuale de îndrumare spre viața duhovnicescă.

S-a născut la data de 27 iunie 1919 în localitatea Lescovița, județul Caraș-Severin, din părinții Jiva și Danița Stoca. După cele 4 clase primare urmate în localitatea natală, în 1930 începe cursurile gimnaziale la liceul din Oravița. Odată cu absolvirea celor 8 clase, în urma examenului susținut, a fost admis la Academia Teologică din Caransebeș, în anul 1938.

La data de 9 mai 1943 s-a căsătorit cu Maria Petrica, născută la 25 decembrie 1925 în Vrani, județul Caraș-Severin.

În același an a fost hirotonit diacon pe seama catedralei episcopale din Caransebeș, iar după mai puțin de un an, a fost hirotonit preot.

Prima sa parohie a fost în localitatea Iersig, județul Caraș-Severin, unde a slujit timp de doi ani, din 1944 până în 1946. Aici a acoperit biserica monument istoric, cu șindrilă nouă. A două parohie a fost Surduc, tot din județul Caraș-Severin. Aici, de asemenea, a acoperit cu șindrilă biserica monument istoric.

După mai bine de șapte ani, în 1953, a părăsit Surducul și a plecat la Nădrag, județul Timiș. Aici nu era casă parohială, așa încât părintele a început de îndată lucrări la noua casă parohială, la care s-a lucrat timp de cinci ani, din 1953 până în 1958. La Nădrag a păstorit timp de 21 de ani, din 1953 până în 1974.

În 1974 a fost numit paroh la Giarmata Vii, județul Timiș, unde a păstorit 10 ani. La împlinirea vâtstei de 65 de ani a ieșit la pensie, în anul 1984.

Ca pensionar a locuit o vreme la mănăstirea Dealu, jud. Dâmbovița, slujind acolo din 1986 până în 1989. În 1989 a plecat într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a slujit pe la mai multe biserici, inclusiv la Mormântul Mântuitorului.

După 1990 a fost îmbisericit de mitropolitul Nicolae Corneanu la catedrala mitropolitană.

Slujba înmormântării a avut loc sâmbătă 26 ianuarie, în cimitirul de pe strada Cosminului din Timișoara, fiind săvârșită de slujitorii parohiei Timișoara Viile Fabric, pe raza căreia a domiciliat adormitul în Domnul. P.On. Părinte Marius Sfercoci, inspector eparhial a transmis un mesaj de condoleanțe din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan al Banatului.

Bunul Dumnezeu să îi facă parte de odihnă veșnică, împreună cu toți drepții Săi!

La 25 ianuarie, în urbea lugojeană, a avut loc un ceremonial religios-militar, prilejuit de sărbătorirea a 100 de ani de la înființarea Regimentului 90 Infanterie (25 ianuarie 1919 – 25 ianauarie 2019), primul regiment românesc înființat după Primul Război Mondial în Transilvania.

După intonarea Imnului de Stat al României a urmat cuvântul de bun venit, adresat de Col. Ion Teca, comandant al Batalionului 183 Artilerie Mixtă General ,,Ion Dragalina” – continuatorul tradițiilor ostășești în orașul de pe Timiș. Domnul General în retragere, Conf. Univ. Dr. Mircea Mândru (ultimul comandant al Regimentului 90 Infanterie Lugoj) a vorbit despre istoricul Regimentului 90 Infanterie, despre importanța acestei zile și despre monumentul ridicat în anul 1994 și reabilitat anul acesta ce are menirea de a reamintii sorgintea primei structuri militare din Transilvania-Banat.

Slujba religioasă a fost oficiată de părintele Emanuel Gafița, preotul militar al Garnizoanei Lugojului și de părintele Traian Birăescu, de la Parohia Dealul Viilor. La manifestarea au mai fost prezenți și Excelența Sa Alexandru Mesian, episcopul greco-catolic de Lugoj, monseniorul Angelo Narcis Pop, vicar al Episcopiei de Lugoj și Prea Onoratul părinte Ioan Cerbu, protopopul ortodox al Lugojului.

Acțiunea a  continuat cu câteva alocuțiuni susținute de invitați, printre care domnul consilier al Ministrului Apărării Naționale, Narcis Bălășoiu, generalul Nicolae Lupulescu, desemnat ca reprezentant al Statului Major al Apărării, colonelul în rezervă Mircea Cosma, reprezentant al Uniunii ASTRA Sibiu și domnul primar, Francisc Boldea. Activitatea a luat sfârșit cu depunerile de coroane și cu defilarea militarilor lugojeni în aplauzele celor prezenți.

Manifestarea lugojeană s-a mai bucurat de prezența: D-nului General Dan Ionescu, Comandantul Brigăzii 18 Cercetare și Supraveghere ,,Decebal” Timișoara, D-nului General (Rez.) Gheorghe Feraru, D-nului General (Rez.) Ciungu Mihai, D-nului General (Rez.) Paul Vasile, D-nului General (Rez.) Țenu Costică, dar și alte cadre militare active, în rezervă și retragere, precum și de numeroși lugojeni.

Acțiunea s-a dorit a fi o sinceră evocare adusă eroilor acestui regiment românesc, căzuți pe câmpurile de bătălie pentru apărarea patriei și a credinței strămoșești.

***

În timpul dominației austriece până la 1 decembrie 1918, Austria avea dislocate în Transilvania și Banat zeci de structure militare în aproape toate orașele regiunii. În acest context, orașul Sibiu a devenit cel mai puternic centru militar al Austriei în Transilvania și Banat, fiind clasificat ca a doua garnizoană militară, după capitala imperiului, Viena. 

După 1 decembrie 1918, moment istoric în viața poporului roman prin făurirea României Mari și înfrângerea armatelor imperiale în Primul Război Mondial, autoritățile austriece și-au retras structurile militare din Transilvania, Banat și Bucovina iar acestea au fost confiscate de Consiliul Dirigent în care au fost dislocate unitățile și marile unități românești în vederea apărării istoricului act al unirii, aflat din primele momente sub amenințarea vecinilor. În acest context de măsuri s-a înscris și înființarea Regimentului 90 Infanterie, dislocat în fosta cazarmă de pe suprafața bastionului Soldisch din Sibiu. Regimentul a luat ființă prin Decretul – Lege nr. 345 din 25 ianuarie 1919, semnat de Maiestatea Sa Regele Ferdinand I, urmat de Decizia Ministerială nr. 40 din 26 ianuarie 1919.

La puțin timp după înființare, respectiv la 12 aprilie 1919, regimentul a fost deplasat pe granița de vest a țării, unde a dus lupte de apărare și unde a respins ofensiva armatei ungare, devotată guvernatorului comunist/bolșevic al cărui președinte era Bela Khun ce urmărea ca prin forță să anuleze actul istoric de la 1 decembrie 1918.

La începutul lunii august 1919 trupele române au declanșat contraofensiva, respingând până la sfârșitul lunii armata maghiară până la capitularea acesteia, guvernul autodizolvându-se, iar Bela Khun refugiindu-se la Moscova.

Regimentul 90 Infanterie a participat și la cel de-al Doilea Război Mondial, începând cu 24 septembrie 1941 până la 9 mai 1945. El a luat parte la ocuparea fortificațiilor din zona Odessa, după care regimentul a înaintat spre Stepa Calmucă. În urma contraofensivei sovietice și a pierderilor foarte mari suferite, regimentul rupe lupta și se retrage în dezordine, de altfel ca întreaga armată română și germană.

În urma luptelor duse pe câmpurile de luptă împotriva trupelor germano-hortiste, Regimentul 90 Infanterie a avut aproximativ 3200 de morți și dispăruți, din care 400 ofițeri și subofițeri. De asemenea s-au înregistrat și 7450 de răniți, din care 300 ofițeri și subofițeri. După terminarea războiului Regimentul a venit în țară, schimbând succesiv mai multe garnizoane. În prima decadă a anilor 50 a fost amplasat în raionul fortificat din Banat în zona localităților Becicherecul Mic și Jebel. Ulterior a venit în Lugoj, unde după aniversarea a 75 de ani de la înființare, în primăvara anului 1994, s-a desființat, transformându-se prin contopire cu Centrul de Instrucție Tancuri Buziaș, în Brigada 80 Infanterie.

Este important de consemnat un fapt unic în Armata Română și anume că Regimentul 90 Infanterie a fost singura unitate din Armata Română care, în luptele purtate pe fronturile de est și de vest, a pierdut 3 comandanți de regiment. Un alt fapt semnificativ în istoria modernă a Armatei Române este și acela că Regimentul 90 Infanterie a dat un număr de 17 generali. Este demn de menționat că în istoria modernă a orașului și ulterior a municipiului Lugoj, mai mult de un sfert de veac Regimentul 90 Mecanizat a reprezentat o prezență activă și onorabilă.

Zilele acestea a avut loc, la Cercul Militar Lugoj, o serie de activități culturale, menite a celebra Ziua Culturii Naționale, dar și a evoca personalitatea și geniul literar al inegalabilului poet național Mihai Eminescu. Ziua de naştere a lui Mihai Eminescu, 15 ianuarie 1850, este declarată, din 2011, Ziua Culturii Na­ţio­na­le. În acest an, sărbătorim 169 de ani de la naşterea marelui poet.

Acțiunea ,,Seară Culturală – Muzică și Poezie: DOR DE EMINESCU”, pusă sub aura contemplativă a frumosului, gingășiei și iubirii, a avut ca inițiator Batalionul 183 Artilerie Mixtă General ,,Ion Dragalina” Lugoj. Amfitrionul serii, domnul comandant, Col. Ion Teca a adresat în deschiderea evenimentului un cuvânt de bun venit invitaților și a vorbit despre importanța deosebită a acestui eveniment.

Au urmat luări de cuvânt, recitaluri de muzică instrumentală, dar și recitări de poezii din lirica eminesciană, toate moderate de neobosita doamnă Henrieta Szabo, directoarea Bibliotecii Municipale. De asemenea, a avut loc și o lansare de carte a timişoreanului Dumitru Buţoi, preşedintele Asociaţiei Culturale ,,Luceafărul de Vest”.

Partenerii acțiunii culturale au fost: Școala de Muzică ,,Filaret Barbu” Lugoj; Biblioteca Municipală Lugoj; Teatrul Municipal ,,Traian Grozăvescu” Lugoj; Școala de Arte ,,Remus Tașcău” Lugoj; Asociația Cultural-Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara; Clubul Lions ,,Ana Lugojana” Lugoj; Colegiul Național ,,Coriolan Brediceanu” și Colegiul Național ,,Iulia Heșdeu”, ambele din Lugoj.

Publicul participant a fost unul foarte numeros, fiind format din elevi, dascăli, cadre militare active, în rezervă și retragere, dar și numeroși îndrăgitori ai creației eminesciene și iubitori ai frumosului din urbea de pe Timiș și nu numai, chiar invitați veniți din Timișoara, Oravița, Mehadia, dar și din alte locuri.