O nouă apariție editorială

                                                                                      

Autorul cărții, Părintele Dr. Ionel Popescu, cunoscut spațiului ecleziastic și cultural prin contribuția consecventă și bine conturată în slujirea Bisericii și a școlilor teologice din Banat, oferă cititorilor aceste gânduri ce împletesc, deodată, prezentul cu trecutul într-o memorie comună, așternută în scris.     

Lucrarea de față, structurată pe două planuri, are în vedere atât creionarea unor momente sau personalități recente, cât și redescoperirea trecutului prin fapte, evenimente și persoane luminoase. Explicațiile simple, concise și pe înțelesul fiecărui creștin, dedicate cu precădere omului recent, completează o necesitate pastorală actuală. Dacă în societatea contemporană informația devine tot mai sterilă, iar interogațiile esențiale se sting, fiind asaltate de insensibilitatea pragmatismului egolatru, cartea Părintelui Ionel Popescu, vine ca o reflecție lucidă asupra conștiinței, demnității și nobleței umane conturate de cultura spirituală.           

   Această cronică duhovnicească beneficiază de un „cuvânt înainte” al Părintelui Mitropolit Ioan al Banatului, urmată de un argument al autorului și de două capitole distincte, cu teme dintre cele mai diverse.

Primul capitol, denumit Pridvoarele credinței, cuprinde un buchet de articole dedicate Teologiei pastorale și liturgice, punctând câteva tâlcuiri la Sărbătorile presărate de-a lungul anului bisericesc. În debut este surprinsă perioada Săptămânii Mari în care sunt reliefate Patimile Mântuitorului Hristos, sensul suferinței mântuitoare și Iubirea dumnezeiască ce s-a manifestat deplin și fără margini în aceste zile în care Biserica a trăit sub semnul „tristeții radioase”. Și așa cum era și firesc, autorul așază și „Sărbătoarea Sărbătorilor” în dezbaterea sa teologică, subliniind importanța decisivă a Tainei Învierii Lui Hristos ca Taină a învierii ființei umane. Ne sunt prezentate și câteva clarificări terminologice ce țin de această perioadă pascală, făcându-se astfel și diferența, necesară, dintre Sfânta Euharistie și Pâinea sfințită de Paști. De asemenea, pomenirea morților rânduită în răstimpurile anului este un alt subiect abordat, fiind arătată, atât necesitatea rugăciunii pentru cei adormiți, cât și legătura pomenirii celor adormiți ca act de înveșnicire în gândurile noastre și în Memoria veșnic vie a Împărăției Lui Dumnezeu.      Postul și felul în care trebuie să fie înțeleasă Sărbătoarea creștină sunt alte teme dezbătute de-a lungul acestui capitol. Părintele Ionel Popescu remarcă și atrage atenția asupra asaltului secularizării ce se manifestă tot mai pregnant în societatea postmodernă și la modul în care omul modern celebrează și înțelege Sărbătoarea creștină, pierzând, adeseori, din vedere profunzimea, realitatea și dimensiunea ei spirituală.                                                                

  Pe lângă aceste meditații, sunt inserate o seamă de evenimente și acțiuni filantropice petrecute în mijlocul parohiei Timișoara Iosefin. Finalul capitolului este dedicat muzicii religioase și laice din perioada Vechiului Testament, studiu ce reliefează întrepătrunderea artei muzicale religioase cu cea de factură populară.                                                                             

Cel de al doilea capitol, intitulat „Florilegiu istoric și literar” surprinde și creionează profilul unor personalități ce s-au remarcat pe tărâm bisericesc și cultural, lăsând o moștenire inepuizabilă, nouă, celor de acum și acelora ce vor veni după noi. Este cartografia unei pilde vii ce descrie împlinirea dezideratului vocațional, valorificat în domenii multiple, precum cel teologic, literar, istoric și artistic.            
                                                                                   
 În căușul amintirilor, autorul îi evocă pe doi dintre ierarhii bănățeni, slujitori ai Bisericii din aceste meleaguri. Cel dintâi, Înaltpreasfințitul Ioan, actualul mitropolit al Banatului care a împlinit șase ani de arhipăstorire în slujba Lui Dumnezeu și a poporului dreptcredincios, iar cel de al doilea, Episcopul de pie memorie, Emilian Birdaș, cel care a reînființat eparhia Caransebeșului, după ce, vreme de aproape cincizeci de ani, a fost desființată printr-un decret abuziv, emis de organele comuniste în anul 1948. Această filă de istorie reparatorie, redă solemnitatea momentului instalării bătrânului vlădică chemat, din nou, la reclădirea unei vechi vetre episcopale ce poartă și astăzi adânci reverberații teologice și culturale.                           
     Alături de cei doi ierarhi, răsună, ca un ecou netăcut al trecutului, chipul distinsului preot și profesor, Mircea Păcurariu, membru al Academiei Române și „dascăl model, documentat, serios, cinstit, harnic, exigent, patriot luminat, dăruit familiei și misiunii preoțești”(p. 116), înscris pentru „totdeauna în galeria celor mai vrednici slujitori ai Bisericii” (p. 117).  Sunt alăturate și profilurile preoților: Atanasie Conciatu, martir al Marii Uniri, al scriitorului evreu convertit la ortodoxie, Mihail Avramescu și al cunoscutului profesor Nicolae Achimescu, istoric al religiilor, recent trecut la Domnul. Oamenii de cultură, precum avocatul Mihail Gropoștianu, cel care s-a numărat printre susținătorii înființării Patriarhiei Române și sculptorul, prozatorul și dramaturgul Aurel Gheorghe Ardeleanu, întregesc lucrarea de față.              

   Cartea se încheie cu două mărturii de asumare mărturisitoare înfăptuită de clericii și credincioșii din Biled și Becicherecu Mic, atunci când poporul român se lupta, cu durere și speranță, pentru eliberarea de sub dictatura regimului comunist-ateu.          
  De asemenea, autorul ne oferă o clarificare asupra anumitor noțiuni teologice a căror semnificație nu este întotdeauna înțeleasă pe deplin de omul contemporan, așa încât, putem spune că această carte se înscrie, atât pe linia preocupărilor pastorale, catehetice și de teologie actuală, cât și pe linia descrierii istorice și comemorative, coordonate ce pot contribui la edificarea spirituală și culturală a cititorului.     
  
Așadar, cartea de față adună laolaltă cugetările și reflecțiile personale ale Părintelui Dr. Ionel Popescu asupra trecutului recent al Bisericii, ceea ce face ca arhitectura întregii lucrări să fie pecetluită de o viziune lucidă și realistă, ușor de parcurs și de înțeles.   

Diacon Dr. Alexandru Dan Adam                                             

Citeşte în continuare »
  • 19 May 2021
  • 167 vizualizari

Etapa eparhială a Concursului Național Catehetic 2021 „Biserica – familia românilor de pretutindeni”

În data de 12.05.2021 cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit  Ioan s-a desfășurat la Liceul Teologic Ortodox Sf. Antim Ivireanul, jurizarea etapei eparhiale a Concursului Național Catehetic – „Biserica – familia românilor de pretutindeni”.

În faza de evaluare de la nivel eparhial, s-au jurizat un număr de 16 portofolii, adică portofoliile câștigătoare la faza pe protopopiat din următoarele parohii: Dumbrăvița, Giroc, Timișoara – Calea Martirilor,  Șag, Ghiroda Veche, Birda, Timișoara Fabric – „Sf. Ilie”, Gătaia, Biled, Nădrag, Ciacova, Jebel, Făget II, Răchita, Mănăștur și Margina. Ulterior s-au stabilit în urma jurizării și proiectele câștigătoare, respectiv locurile I, II și III, la nivel eparhial.

Din juriu au făcut parte, ca membrii, cinci specialiști în domeniul educațional-catehetic: Preot Lector dr. Marius Ioana (Facultatea de Teologie, Profesor de Omiletică și Catehetică), Preot Cristian-Aurel Tomescu (Referent Catehetic, Centrul eparhial), Prof. Adela Panait (directorul Liceului Teologic Ortodox Sf. Antim Ivireanul și Prof. Limba și Literatura Română), Prof. Daniela Buzatu (Inspector Religie ISJ Timiș și Profesor de Religie Ortodoxă) și artistul plastic Prof. Linda Saskia Menczel (Membru Uniunea Artiștilor Plastici, sculptor). Președintele comisiei de jurizare a fost preot dr. Nichifor Tănase, consilier eparhial, responsabil cu implementarea la nivelul Arhiepiscopiei Timișoarei a acestui proiect catehetic al Patriarhiei Române.

În urma jurizării, câștigătorul de anul acesta al concursului a fost desemnat proiectul ,,BUCURIA COMUNIUNII DINTRE DUMBRĂVIȚA ȘI CHAMPIGNY SUR MARNE – FRANȚA” al Parohiei Ortodoxe “Sf. Ier. Vasile cel Mare”, Dumbrăvița, Protopopiatul Ortodox Român TIMIȘOARA 2, în parteneriat cu Școala Gimnazială Comuna Dumbrăvița și Parohia Ortodoxă “Întâmpinarea Domnului”, Champigny sur Marne, Franța. Echipa de realizare a fost formată din: Pr. Ioan Drăgănicea (Parohia Champigny), Pr. Dir. Prof. Adrian Nicola (Parohia Dumbrăvița), Prof.  Boscovici Carla Diana, Prof. Roxana Isac, Prof. Luminița Stoenescu și Prof. Dragomir Ioana (Școala Gimnazială Comuna Dumbrăvița) și 60 de copii din cadrul comunității Champigny împreună cu cea din Dumbrăviţa.

Etapele miniproiectului au constat în mai mult activități, printre care enumerăm:

a. 19 Cateheze care au fost suținute de către preoţii din cele două parohii implicate în proiect şi de către doamnele profesoare de religie ortodoxă din Şcoala Gimnazială Comuna Dumbrăviţa. Cateheza a presupus lecturarea textului Evenghelic din duminica precedentă, fiind explicaţi anumiţi termini cheie, iar copiii îndemnaţi să descopere înţelesul mesajului biblic şi să citească din propria Biblie, din locurile paralele, să înţeleagă contextul în care se desfăşoară evenimentele biblice istorirce, să identifice personajele, să formuleze învăţăturii de credinţă ce se desprinde din Cuvântul Mântuitorului. Toate catehezele au fost ținute în mediul online şi sunt înregistrate (proiectul încă mai derulează și în prezent celelalte 6 cateheze propuse din cele 19 în total).

b.   Târg de Crăciun. Copiii din Franţa au organizat un târg de Crăciun la care ei au preparat dulciuri, limonadă şi au susţinut un concert de colinde, aceste produse au fost valorificate iar cu banii strânşi au acordat o bursă unui copil din România – decembrie 2020;

c.   Shoe Box. Copiii din Dumbrăviţa au pregătit pachete constând în haine, alimente, rechizite şcolare şi jucării pe care le-au împărţit ulterior familiilor cu mai mulţi copii şi cu venituri mici din localităţile Checea, Jimbolia, Beregsău Mic şi Murani –  decembrie 2020;

d.   Crearea unui canal youtube pentru înregistrarea întâlnirilor catehetice online şi redarea lor live, decembrie 2020;

e.   Creare unui canal de youtube: spicuirea de poezii din literatura duhovnicească, recitarea şi înregistrarea lor, ataşarea cu imagini potrivite conţinutului poeziilor sau lecturilor, transpunerea lor în format adecvat canalului youtube, format video pentru a putea fi audiate – martie 2021;

f.    Dar de Paşti. Adunarea unor sume de bani din sponsorizări şi cu sumele adunate, ajutorarea copiilor de la sate pentru achiziţionarea unor biciclete – aprilie 2021;

De asemenea juriul a acordat un Premiu Special al Juriului proiectului câștigător al locului 2, pe etapa eparhială, al parohiei Giroc – „Glasul interior al recunoștinței, originea comunității G.I.R.O.C.”, inițiat de părintele paroh Marius Șonea. Grupul țintă a fost format din 30 de copii din Giroc, 60 de voluntari, 302 copii proveniți din familii aflate în dificultate, 60 de copii din familii cu părinți plecați în străinătate. cu un buget de 110.500 lei și promovare a activităților pe postul național RomâniaTV. Parteneriatele au fost închieate cu: Parohia Ortodoxă „Pogorârea Duhului Sfânt” din Windsor, Ontario, Episcopia Ortodoxă Română a Canadei, reprezentată de preot paroh Nicolae Codrea și Liceul Teoretic „David Voniga” Giroc.

Locul III la acest concurs, pe etapa eparhială a fost obținut la egalitate de 4 parohii:

  1. Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Arhidiacon Ștefan” Timișoara – Calea Martirilor, la inițiativa părintelui Alin Cuza, cu proiectul „Lumina lui Hristos luminează tuturor” cu 21 de tineri și un buget de 2.200 lei, în parteneriat cu Parohia Ortodoxă Română „Sfântul Ioan Iacob de la Neamț” Rovigo – Italia, reprezentată de preot consilier Nicolae Budui, coordonatorul sectorului catehetic al Episcopiei Române a Italiei.
  2. Parohia Ortodoxă Română Șag cu proiectul „AmbasaDOR de Biserică și țară” cu implicarea unui număr de 37 de copii, proiect inițiat de părintele Florin Băran, în parteneriat cu parohiile din diaspora: Parohia Sfânta Genoveva Saint Sulpice din Paris, Parohia Milano Nord – Monza din Italia, Parohia „Nașterea Maicii Domnului Lisabona” din Portugalia, Parohia Aranda de Duero din Spania, Parohia Brkum Emder Leer din Germania și Parohia Seleuș din Serbia. S-a organizat și o conferință online cu tema „Provocarea de a fi creștin în vremuri de criză” în parteneriat cu facultatea de Teologie din Timișoara, respectiv lect. univ. dr. Daniel Lemeni.
  3. Parohia ortodoxă „Ghiroda-Veche” cu proiectul „Bucurie și filantropie în Biserica lui Hristos”, implicați fiind 21 de copii și un buget de 1200 lei, un proiect implementat de părinții Cristea Ionel Ciprina și Caius Andrașoni. O expoziție caritabilă de icoane a venit în sprijinul copiilor internați la oncologia Spitalului de Copii Timișoara.
  4. Parohia Ortodoxă Birda cu un proiect coordonat de preot Valentin Bugariu intitulat „Sentimentul de a fi acasă: Biserica noastră” în parteneriat cu Parohia Toracu Mare, filia Sărcia, Episcopia Dacia Felix, cu un grup de 10 copii.

Mențiune I s-a acordat parohiilor Timișoara Fabric „Sf. Ilie”, Parohia  Gătaia, Biled și Nădrag. Mențiune II au primit parohiile Ciacova și Jebel, iar Mențiune III pentru Parohiile Răchita, Mănăștur și Margina.

Cu ajutorul lui Dumnezeu în Arhiepiscopia Timișoarei prin implicarea preoților responsabili cu cateheza, a profesorilor de Religie și a altor cadre didactice, a părinților și a altor credincioși la activitățile Concursului Național Catehetic – „Biserica – familia românilor de pretutindeni” au participat 632 de copii din 34 de parohii care s-au înscris anul acesta pentru concursul național catehetic, realizându-se, în cele din urmă, un număr de 16 proiecte catehetice.

În sprijinul unei bune organizări a concursului, anul acesta, centrul eparhial, a realizat mai multe sesiuni de formare și workshop-uri, împreună cu responsabilii de cateheză parohială din diaspora română din Franța (părintele consilier Iulian Nistea) și din Italia (părinții consilieri Nicolae Budui, coordonator al Departamentul Catehetic și Marian Preda, coordonator al Departamentului pentru Tineret), precum și cu psiho-pedagogi, specialiștii în educație nonformală de la Școala Familiei, printre care și doamna prof. univ. dr. Oana Moșoiu, care a susținut o prelegere despre implementarea acestor metode educaționale în programele catehetice parohiale.

Având în vedere perioada pandemică și restricțiile în vigoare, din timpul desfășurării concursului, ne exprimăm bucuria pentru calitatea proiectelor de anul acesta și adresăm, în același timp, mulțumiri tuturor participanților pentru frumoasele activități susținute împreună cu partenerii din diasporă.

Citeşte în continuare »
  • 17 May 2021
  • 766 vizualizari

Fii milostiv tot anul !

          Parohia Ortodoxă Timișoara Zona Dacia din cadrul Protopopiatului Timișoara I a demarat o campanie de ajutorare a oamenilor cu posibilități materiale reduse la începutul Postului Mare, dar a continuat aceste fapte de milostenie și după Sărbătoarea Sfintelor Paști, tocmai pentru a da un semnal de consecvență în săvârșirea binelui, care trebuie făcut constant în tot anul bisericesc.

Astfel, până acum au fost vizitate 35 de familii, cu mai mulți copii, numărul beneficiarilor fiind de aproximativ 150 de persoane nu doar din parohie, ci și din alte zone ale orașului precum și din satele din apropierea Timișoarei. Au fost donate alimente de bază cum ar fi: zahăr, ulei, mălai, paste făinoase, cartofi, conserve, lapte, carne, ouă și diverse sortimente de dulciuri în valoare de aproximativ 12.000 lei.

         Totodată, au fost donate și haine de copii pentru diferite vârste, treininguri, cămăși, pantofi, ciorapi și tricouri, în valoare de 2.000 lei. Menționăm,  că au mai fost donate un frigider, o mașină de spălat și 4 calculatoare.

         Până la acest moment valoarea ajutoarelor acordate a fost de peste 17.000 lei.

         Fiecare zi de asistență socială ce se realizează în parohie este o binecuvântare, atât pentru personalul bisericesc care transportă produsele, cât și pentru credincioși, întrucât duminica la finalul Sfintei Liturghii preotul paroh Zaharia Pereș informează enoriașii despre aceste acțiuni filantropice mulțumindu-le pentru sprijinul acordat, dar și pentru implicarea de care dau dovadă, întrucât un bine făcut altora este un dar pentru Dumnezeu.

        Campania de binefacere continuă și în perioada următoare tocmai pentru a se arăta că prin aceste mici gesturi de altruism, se poate trece mai ușor peste încercările pandemiei și se poate găsi Hristos Domnul în ochii fiecărui zâmbet de copil cu daruri în mâini.

Citeşte în continuare »
  • 15 May 2021
  • 458 vizualizari

Lansare de carte

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan, CERCUL BIBLIC de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, susținut de Pr. Lector dr. Ioan Mihoc, a găzduit Joi, 13 Mai 2021, orele 17:00-19 :00, pe platforma Google.meet, LANSAREA CĂRȚII Părintelui Constantin Pogor, Evanghelia Euharistiei. Scurt comentariu la Evanghelia după Ioan, Editura Mitropolia Olteniei și Editura Universitaria Craiova, 2020.

Această lucrare inaugurează colecția „Sfânta Scriptură pentru toți” (SSPT), inițiată de Părintele Constantin Pogor. În Cuvântul introductiv, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Irineu exprimă imperativul stringent de a „lucra cât mai sârguincios în via Domnului și de a cunoaște cât mai mult posibil Sfintele și dumnezeieștile Scripturi” (p. 7). „Vestea cea Bună a izbăvirii noastre – arată Înaltpreasfinția sa – are nevoie să fie condensată și transpusă pertinent în cuvintele și simțămintele specifice fiecărei generații” (p. 7).

Acest lucru reușește deplin să-l facă comentariul pastoral-exegetic realizat de către Părintele Constantin Pogor, într-o lectură „vie, actuală și dinamică” a Evangheliei după Ioan. Preacucernicia Sa este preot paroh al Parohiei ortodoxe române „Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Ierarh Materne” (Gent-Aalst, Belgia). Doctor în teologie din anul 2012 al Université catholique de Louvain (Belgia), autorul predă Vechiul Testament, în limba franceză, la Institut de théologie orthodoxe „Apôtre Paul” (Bruxelles, Belgia) și la Centre Orthodoxe d’Étude et de Recherche „Dumitru Stăniloae” (Paris, Franța). Între anii 2015-2019, a predat la Faculté de théologie protestante, din cadrul Université de Strasbourg (Franța).

Propunând o „lectură duhovnicească selectivă, comprehensibilă și dinamică” a Evangheliei a patra, Părintele Constantin Pogor reține cu precădere „învățăturile și informațiile folositoare sufletului” (p. 22), evidențiind, așadar, dimensiunea pastorală a textului ioaneic. De fapt, comentariul de față este realizat în lumina a două perspective tematice: identitate și finalitate: „Dacă prima perspectivă ne introduce în chestiunea identității personajului principal, adică cea a originii lui Iisus din Nazaret, cel de-al doilea orizont se oprește asupra scopului sau finalității misiunii Acestuia” (p. 25).

Adresându-se unor cititori chemați – încă din Prolog (1,1-18) – de Sfântul Apostol Ioan la îndumnezeire, Părintele Pogor evidențiază modul în care Evanghelia a patra „respiră” Taina Sfintei Euharistii, notând de la început că „semnele lui Iisus, preceptele Sale și mai ales Învierea Sa din morți converg împreună spre Euharistie” (p. 26).

Prezentarea cărții a fost urmată de o dezbatere teologică susținută remarcabil de către autor, Părintele Constantin Pogor, la care au contribuit părinții profesori Constantin Jinga și Iosif Stancovici, alături de subsemnatul. Studenții participanți au avut prilejul de a reflecta asupra pericopelor din Evanghelia de la Ioan, lecturate liturgic în perioada Penticostarului.

Pr. Ioan Mihoc

Citeşte în continuare »
  • 14 May 2021
  • 291 vizualizari

Instalare de preot la parohia Balint

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Ioan, în Duminica a doua după Sfintele Paști, a fost instalat noul preot paroh de la parohia Balint, protopopiatul Lugoj, în persoana preotului Pavel Emanuel-Ioan.

După oficierea Sfintei Liturghii, părintele protopop l-a prezentat credincioșilor pe noul lor pastor sufletesc, bucuria credincioșilor fiind deplină și primirea a fost una pe măsură.

Din soborul care a slujit Sfânta Liturghie au făcut parte protopopul Lugojului, Ionuț Furdean, părintele Ioan Șandru, preot pensionar și fost paroh la parohia Balint, părintele Vasile Darabantu, preot pensionar, în prezent suplinitor al parohiei Fădimac și noul părinte paroh de la Balint, Pavel Emanuel-Ioan.

La acest frumos eveniment din viața parohiei Balint au participat și autoritățile locale, primarul Danut Crașovan a urat bun venit noului preot, în numele comunității pe care o conduce.

Au avut loc alocuțiuni, părintele protopop transmițând tuturor binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, totodată mulțumind fostului părinte paroh Ioan Șandru pentru frumoasa și îndelungata activitate de 26 de ani în mijlocul parohiei Balint.

Noul părinte paroh, Pavel Emanuel-Ioan este absolvent al Facultății de Teologie din Sibiu, promoția 2013.

În cuvântul rostit, preotul paroh a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan pentru frumoasa slujire încredințată, părintelui protopop pentru cuvintele de încurajare, fostului preot paroh, Ioan Șandru, familiei și tuturor profesorilor care i-au îndrumat pașii pe parcursul studiilor și tuturor credincioșilor prezenți, care vizibil emoționați și-au primit păstorul cu mare bucurie.

Parohia Balint are în componența 86 de familii cu 173 de credincioși, biserica parohială fiind construită în anul 1890, având hramul „Învierea Domului”.

Păstorire rodnică și cu folos duhovnicesc pentru credincioșii din Parohia Balint îi urăm părintelui Pavel Emanuel-Ioan!

Citeşte în continuare »
  • 13 May 2021
  • 1,069 vizualizari

Preotul Florin Matyaș de la parohia Beba Veche a trecut la Domnul

Fulgerătoare și prematură a fost trecerea din această lume la cele veșnice a părintelui Florin Matyaș, de la parohia Beba Veche, din protopopiatul Sânnicolau Mare.

Astfel, sâmbătă, 8 mai, în biserica parohiei a fost oficiată Sfânta Liturghie, având în mijlocul bisericii sicriul cu trupul neînsuflețit al părintelui Florin, iar mai apoi, în curtea bisericii, Părintele Mitropolit Ioan al Banatului, alături de protopopul locului, părintele Marius Podereu și părintele Marius Sfercoci, inspector eparhial, dimpreună cu un sobor de preoți din cadrul protopopiatului, a oficiat slujba de prohodire după rânduiala din Săptămâna Luminată, în prezența familiei și a unui număr mare de credincioși.

Părintele Florin Matyaș s-a născut la data de 14 aprilie 1976, în orașul Lugoj din părinții Gheorghe Matyaș, inginer de profesie și mama, Violeta Matyaș, profesor. Formarea intelectuală a părinților lui s-a regăsit în formarea de mai târziu a tânărului Florin și a surorii acestuia Otilia.

A urmat cursurile claselor I – VIII în cadrul Școlii gimnaziale nr. 1 din Lugoj, iar cursurile liceale le-a absolvit în cadrul Liceului economic din localitate, fiind totodată și membru al Ligii Tinerilor Ortodocși din Lugoj, luând parte la nenumărate activități ale acesteia.

În anul 1995, în urma examenului de admitere este declarat admis la Facultatea de Teologie Pastorală, din cadrul Universității de Vest din Timișoara.

După absolvirea facultății în anul 1999, a susținerii examenului de licență și de capacitate preoțească, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Timișoarei îl numește preot pe seama parohiei Beba Veche din protopopiatul Sânnicolau Mare. Hirotonia întru preot a fost făcută de către Înaltpreasfințitul Părinte Timotei al Aradului, la mănăstirea Hodoș-Bodrog, din Arhiepiscopia Aradului.

Timp de 22 ani, cu timp și fără timp, cu dăruire și conștinciozitate, părintele Florin i-a slujit lui Dumnezeu și credincioșilor în cea mai vestică parohie a Arhiepiscopiei, singura așezare din România care are graniță atât cu Serbia cât și cu Ungaria.

La căpătâiul scriului părintelui, soția Mariana și copiii Luciana și Alexis îngenuncheați de durere au găsit cu greu puterea de a-și șterge lacrimile, rugându-se, deopotrivă, cu preoții slujitori ca sufletul părintelui să fie primit în Împărăția lui Dumnezeu.

În cuvântul de învățătură rostit, Părintele Mitropolit Ioan i-a îmbărbătat pe membrii familiei și pe mulțimea credincioșilor prezenți, îndemnându-i să se roage pentru sufletul părintelui Florin, slujitorul lor de atâta vreme, așa cum părintele a făcut-o de-a lungul slujirii sale pentru cei încredințați lui.

De asemenea, primarul localității, domnul ing. Ioan Bohancan, prezent fiind la slujba de înmormântare, în cuvântul rostit a apreciat relația îndelungată și deosebită de colaborarea pe care a avut-o cu slujitorul altarului bisericii.

Din curtea bisericii, cortegiul funerar s-a îndreptat spre cimitirul de la marginea comunei, acolo unde trupul neînsuflețit al părintelui a fost înhumat.

Veșnică să-i fie pomenirea din neam în neam !

Citeşte în continuare »
  • 8 May 2021
  • 4,141 vizualizari

Sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, la Mănăstirea Româneşti

În Vinerea Luminată, la sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, Mănăstirea Româneşti din jud. Timiș și-a sărbătorit cel de-al doilea hram. Sfânta Liturghie a fost oficiată în paraclisul mănăstirii de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoți. După slujbă, Mitropolitul Banatului a adresat un cuvânt de învățătură despre istoria acestei sărbători.

În continuare, la bazinul cu apă termală din incinta mănăstirii, a fost oficiată, după rânduiala din Vinerea Luminată, slujba Aghiasmei mici.

Mănăstirea Româneşti se află la poalele Munţilor Poiana Ruscă, la un kilometru de drumul ce leagă localităţile Româneşti şi Tomeşti. Mănăstirea mai este numită de credincioşii bănăţeni şi „Balta Caldă”, deoarece în incinta ei se află un izvor cu apă semitermală, cu o temperatură constantă de 18°C, dar şi „Izvorul lui Miron”, după numele Patriarhului Miron Cristea. În anul 1910, Patriarhul Miron Cristea, pe atunci Episcop al Caransebeşului, a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi, uimit de frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri. 

Citeşte în continuare »
  • 7 May 2021
  • 1,123 vizualizari

Praznicul Învierii Domnului

Anul acesta, la cea mai importantă sărbătoare creștină, mii de timişoreni au venit la Catedrala Mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi” din capitala Banatului, pentru a participa la Slujba de Înviere, oficiată de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi. Potrivit rânduielii liturgice, slujba a debutat cu invitația de a lua lumină, continuând, apoi, cu tradiţionala procesiune de înconjurare a sfântului locaş.

Şi în acest an, prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, mai multe eparhii din ţară au primit Lumina Sfântă, adusă de la biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, de o delegaţie a Patriarhiei Române. De la Aeroportul Internațional „Henri Coandă” din București, Lumina Sfântă de la Ierusalim a fost preluată și de delegația Arhiepiscopiei Timișoarei, fiind adusă și în Banat. De la Aeroportul Internațional „Traian Vuia” din Timișoara, Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei, a adus Sfânta Lumină la Catedrala mitropolitană de unde a fost distribuită în parohiile eparhiei.

Referitor la Sfânta Lumină, Mitropolitul Banatului a spus: „Iubiți frați și surori în Domnul, și anul acesta, cerul s-a milostivit de noi, creștinii ortodocși, trimițându-ne semnul veșniciei, semnul luminii din casa veșniciei, Sfânta Lumină, pe care o aveți fiecare în mâinile, sufletele și în inimile frățiilor voastre în momentul acesta. După câte ați văzut și din mass-media a fost adusă tocmai de la Ierusalim, din mormântul Domnului. Binecuvântat să fie Dumnezeu, ca tocmai de la Ierusalim până aici, în binecuvântatul Banat, a ajuns raza luminii Învierii lui Hristos”! Cerând binecuvântarea lui Dumnezeu pentru oamenii de știință, Înaltpreasfinția Sa s-a rugat ca „Dumnezeu să îi întărească pe toți oamenii de știință, care de un an de zile stau de veghe în laboratoarele lor pentru a aduce mângâiere lumii”.

La finalul Utreniei Învierii, potrivit obiceiului îndătinat, credincioșii au primit „Paştile”, adică pâinea şi vinul binecuvântate cu apă sfințită, ca expresie a Jertfei și Învierii Domnului.

Sfânta Liturghie a praznicului Învierii Domnului a fost săvârşită dimineaţa, de către Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, în prezenţa a numeroşi credincioşi. La finalul acesteia, Înaltpreasfinţia sa a vorbit despre iubirea nemărginită a lui Dumnezeu pentru făptura umană. „Iubirea este lacrima lui Dumnezeu care a căzut peste om; este sângele vărsat de Hristos pentru noi. Iubirea este fecioara care își caută Mirele Care S-a răstignit pentru ea. Pe Cruce, Hristos a murit moartea. Noi L-am pus pe Cruce, iar El ne-a pus atunci pe aripile veșniciei. Cum știe Dumnezeu să răsplătească omului: omul Îi dă Crucea, iar Dumnezeu, veșnicia! Crucea n-a putut opri iubirea lui Dumnezeu, iubirea trece dincolo de Cruce. Dumnezeu, chiar și atunci când este întristat, iubește”, a evidențiat Chiriarhul Banatului.

Citeşte în continuare »
  • 2 May 2021
  • 2,169 vizualizari

Pastorală la Învierea Domnului – 2021

† IOAN, Din mila lui Dumnezeu, Arhiepiscop al Timișoarei și Mitropolit al Banatului

Iubitului nostru cler, cinului monahal

şi drept-credincioşilor creştini, har, milă

şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,

părintească binecuvântare.

„…întristarea voastră se va preface

în bucurie.” (Ioan 16, 20)

Hristos a înviat!

Iubiți frați și surori în Domnul,

Să dăm slavă Bunului Dumnezeu Care, prin sfintele slujbe, ne-a învrednicit să fim lângă Fiul Său Cel iubit, când Și-a desăvârșit drama prin care a mântuit lumea. Aceste ultime zile din viața Lui pământească au pricinuit întristare Maicii Sale Preacurate, Sfinților Apostoli și ucenicilor, dar și îngerilor. Am putea spune: Întristatu-s-au cerul și pământul. Cutremuratu-s-a iadul întru adâncul său. Omul asistă neputincios la desfășurarea acestei drame unice în conținut și una pe scena creației. Păcatul l-a dus pe om în robia întunericului.

Hristos n-a așteptat pe Cruce să fie salvat de ucenici. Fiul lui Dumnezeu știa că a venit să-i salveze pe ei și pe noi, cei de azi, dar și pe cei de mâine. Hristos n-a strigat pe Cruce: Salvați-Mă!, ci: Vă iert șiMă voi sui în Cer să vă împac pe toți cu Tatăl.

În Ghetsimani, Hristos le spune Apostolilor, înainte de marea Sa rugăciune: „Întristat este sufletul meu până la moarte” (Matei 26, 38). Iată ce a făcut omul căzut în păcat: L-a întristat pe Dumnezeu! Oare până când Îl vom mai întrista pe Dumnezeu cu păcatele noastre?! Ne înșelăm, fraților, crezând că pe Dumnezeu Îl putem condamna pe veci la întristare. Oare nu mai este iubire, nu mai este lacrimă de pocăință?

Iubirea este lacrima lui Dumnezeu care a căzut peste om; este sângele vărsat de Hristos pentru noi.

Iubirea este fecioara care își caută Mirele Care S-a răstignit pentru ea.

Pe Cruce, Hristos a murit moartea.

Noi L-am pus pe Cruce, iar El ne-a pus atunci pe aripile veșniciei. Cum știe Dumnezeu să răsplătească omului: omul Îi dă Crucea, iar Dumnezeu, veșnicia!

Crucea n-a putut opri iubirea lui Dumnezeu, iubirea trece dincolo de Cruce. Dumnezeu, chiar și atunci când este întristat, iubește. Eu, când sunt întristat, urăsc, hulesc și judec.

Doamne, mai varsă o lacrimă peste ale noastre inimi să se umple de iubire!

Iubiți fii duhovnicești,

Întristată este lumea azi, dar prin credință „întristarea voastră se va preface în bucurie” (Ioan 16, 20), așa le grăia Hristos Apostolilor Săi. Cred că acest cuvânt ni l-ar da și nouă azi, mai ales celor din ale căror familii au plecat mamă, tată, frați, prieteni.

Dumnezeu să preschimbe întristarea din inimile frățiilor voastre, așa cum a preschimbat întristarea care a fost în inima Maicii Domnului, a Sfinților Apostoli și a ucenicilor, după Cruce, piroane și cununa de spini.

Iubiților, sfânta lumină pe care o primiți este parte din bucuria pe care au primit-o femeile mironosițe când s-au dus la Mormânt să-L caute și să-I ducă mir lui Hristos, Mirelui Ceresc: „Dar când mergeau ele să vestească ucenicilor, iată Iisus le-a întâmpinat, zicând: Bucurați-vă!” (Matei 28, 9)

În taina sfintei lumini se ascunde iubirea lui Hristos. Dumnezeu ne întâmpină și la acest Praznic mare cu lumină, întru care sălășluiește iubirea Lui față de om, coroana creației Sale.

Omul este nu numai rodul înțelepciunii lui Dumnezeu, dar și al iubirii Sale. Iubirea lui Dumnezeu iartă inima împovărată și smerită și transcende chiar și moartea. Să nu-ți fie teamă de iubire și de moarte.

Iubește și iartă, iar moartea nu te va atinge.

Există în Cer o casă în care domnește iubirea. În acea casă este așteptat să vină omul care, în această lume, caută o singură comoară: pe Hristos.

Iubiți mei frați, în existența noastră pământească nu putem pune în paranteză sufletul. La sfârșitul vieții, unii frați creștini zic: Ce a fost aceasta? Înseamnă că au trăit ca o nonprezență pe acest pământ, neștiind că mormântul este casa vremelnicei veșnicii.

Fraților, noi, românii, nu ne-am extins în istorie pe orizontală, ci în Sus și nu am încercat să ne înveșnicim în piramide, ci în biserici și în mănăstiri. Biserica este semnul că neamul nostru se află pe aripile veșniciei, iar nu pe cele ale morții și că am fost zidiți la rândul nostru spre nemurire. Chiar și atunci când am fost trași pe roată în istorie, ca neam, Hristos a sfărâmat roata și ne-a ajutat să ne ducem crucea neamului până la Golgota cea de Sus.

Hristos, pe Cruce, Horea, pe roată.

Hristos, pe Golgota, Horea, în Apuseni.

Prin Jertfa lui Hristos vom dobândi Împărăția bucuriei lui Dumnezeu.

Prin suferință vom păstra Carpații, casa vremelniciei noastre pe acest pământ.

Iubiți frați și surori,

Hristos, după moartea pe Cruce, a trecut prin marea noapte spre Înviere. După ultimele Sale cuvinte, S-a lăsat marea tăcere. Constantin Brâncuși, pe malul Jiului, a dăltuit în piatră tăcerea și apoi în tăcere s-a întâlnit cu Infinitul.

Așa cum te părăsește umbra în noapte, așa L-au părăsit pe Hristos ucenicii Săi.

Iubiților, Hristos nu a fost răstignit între doi sfinți, ci între doi tâlhari, vrând să ne arate că a venit și pentru ei pe acest pământ; și pe tâlhari îi așteaptă la poarta Cerului. Unul dintre tâlhari Îl apără pe Hristos, arătându-I nevinovăția.

O, de cât har s-a învrednicit acest tâlhar pe cruce! Atemporal, am putea spune că, în momentul când acest tâlhar Îl apăra pe Hristos, el atunci a înviat. Hristos, lăsându-l pe cruce, a coborât la iad și apoi, împreună cu tâlharul, au pășit pe poarta Raiului. Tâlharul rămâne și pentru noi un reazem de nădejde pentru iertarea și iubirea lui Dumnezeu.

Iubite frate, chiar dacă, până în această noapte a Învierii, ai tâlhărit, scoală-te și vino la Cruce, încă mai este Hristos pe ea. Și pentru tine a curs o picătură de sânge din coasta Lui. Înainte de a coborî la iad, Hristos a coborât în inima tâlharului. Și azi, din Potir, Hristos poate să coboare în inima ta. El așteaptă de la tine un semn de pocăință și să verși o lacrimă.

Lacrima este rostirea sufletului, este strigătul din adânc către Dumnezeu.

Adânc, Doamne, adânc, căci în adânc de păcate am căzut!

Doamne, chiar dacă suntem mai în adânc decât iadul, află-ne cu lumina Învierii Tale!

Cine Îl apără azi pe Hristos? Poate vei zice că nu mai e pe Cruce. Dar, dacă iei bine seama, vei vedea că azi, mai mult ca oricând, se bat mii de piroane în Trupul tainic al lui Hristos, în Biserica Sa. Nu ai vrea să iei și tu chipul tâlharului care, pironit fiind pe cruce, Îl apăra pe Hristos?! Tâlharul era în piroane pe cruce, tu, liber. Ridică-ți fruntea și mărturisește că: „Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu (…). Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Fecioara Maria și S-a făcut Om” (Simbolul Credinței). Tu ești mai bun decât un tâlhar, îndrăznește și mărturisește-L pe Cel Care S-a luptat în locul tău pe Cruce, murind moartea. Cu doi tâlhari a fost Hristos răstignit, dar numai pe unul l-a luat cu Sine și a intrat în Rai.

Iubiților, să nu nesocotim bunătatea, răbdarea și iubirea lui Dumnezeu, dar nici dreptatea Lui. Hristos spune despre Sine: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). Adică să nu-L nesocotim pe Cel Care este Dreptatea în Sine și Iubirea desăvârșită.

Hristos iartă și binecuvântează pocăința tâlharului și socotește răstignirea lui pe cruce, lângă Mântuitorul, ca pe o jertfă adusă lui Dumnezeu pentru păcatele sale.

De ce mare har s-a învrednicit acest tâlhar! Cei doi tâlhari au avut aceeași chemare, pe amândoi i-a luat Hristos de mână cu Sine pe cruce, dar, când au ajuns la poarta Raiului, unul a zis: Eu vreau să rămân cu tâlharii. Lumina Raiului mă orbește, lăsați-mă în adâncul întunericului. Și lăsat a fost.

Iubite mame, v-am văzut de multe ori venind la sfânta biserică ținându-vă copilașii de mână. Aveți grijă de ei și să vă ajute Bunul Dumnezeu să intrați cu toții de mână în Rai, așa cum a intrat și Hristos cu tâlharul.

După Înviere, cu toții avem aceeași chemare a lui Hristos, să intrăm în Împărăția luminii: „Cine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8, 34). Aceasta este porunca marii chemări a iubirii lui Dumnezeu.

Hristos a împărțit Raiul cu un tâlhar, ai nădejde că vrea să-l împartă și cu tine.

Iubite frate, poate că nu ai aici nicio palmă de pământ; vino la Hristos și îți va da o parte de Cer. N-ai pământ, ai cer și vei fi cel mai bogat om.

Iubiților, Hristos Cel Înviat, prin Jertfa Sa pe Cruce ne-a redat bucuria vieții și arvuna dobândirii fericirii veșnice. De astăzi avem moștenire cerească, de vom dori-o de aici, de pe pământ, de vom crede, de vom iubi și de ne vom smeri ca tâlharul de pe cruce: „Binecuvântat fie Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos Care, după mare mila Sa, prin Învierea lui Iisus Hristos din morți, ne-a născut din nou spre nădejde vie, spre moștenire nestricăcioasă și neîntinată și neveștejită, păstrată în ceruri pentru voi” (I Petru 1, 3-4).

Bucuria Învierii să-i cuprindă și pe frații noștri care sunt în suferință, Hristos a suferit și pentru ei!

Doamne, mângâie și depărtează suferința acestui neam greu încercat acum!

Iubiți frați și surori, la acest Praznic vă doresc să aveți parte de bucuria femeilor mironosițe.

Fraților, e primăvară!

A înflorit Trandafirul pe Golgota:

Hristos a înviat!

Citeşte în continuare »
  • 1 May 2021
  • 477 vizualizari

Denia Prohodului Domnului, la Catedrala din Timișoara

Potrivit tradiției liturgice, în Sfânta și Marea Vineri, când se reactualizează pătimirile moartea și îngroparea Mântuitorului Hristos, sute de timişoreni au participat, la orele serii, la Slujba Deniei Prohodului Domnului. Sfânta slujbă a fost oficiată în Catedrala Mitropolitană din urbea de pe Bega de Înaltpreasfinţitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timişoarei şi Mitropolitul Banatului, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi.

Credincioșii au înălţat rugăciuni şi au cântat antifonic Prohodul Domnului în jurul Sfântului Epitaf, împreună cu întreg soborul slujitorilor, închipuind, tainic, pe cei care, cu evlavie, L-au coborât pe Mântuitorul Hristos de pe Cruce şi L-au aşezat în mormânt. La sfârşitul Doxologiei a avut loc tradiţionala procesiune în jurul Catedralei Mitropolitane, ce simbolizează cortegiul care a însoțit Trupul Mântuitorului spre mormânt. După procesiune, toţi credincioşii prezenţi au intrat în sfântul locaș, trecând pe sub Sfântul Epitaf.

La finalul denidei, Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit Ioan a adresat un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a reliefat contextul evenimentelor prin care a trecut Hristos, Fiul lui Dumnezeu, pentru răscumpărarea neamului omenesc, în cea mai tulburătoare zi din istoria umanității. Totodată, Înaltpreasfinția Sa a vorbit și despre nemăsurata iubire de oameni a Fiului lui Dumnezeu: „Noi L-am pus pe Hristos între doi tâlhari, El, în schimb, ne-a pus între îngeri; noi L-am pus în pământ (mormânt), El ne-a dus, prin jertfa Sa, în cer. Să-I aducem Domnului Hristos lacrima noastră de pocăință și, prin glas de rugăciune, să fim alături de Preacurata Sa Maică în durerea ei pentru răstignirea fiului său”!

Citeşte în continuare »
  • 30 Apr 2021
  • 992 vizualizari