Colindători din Iosefinul Timișoarei la Tomnatic și Sânnicolau Mare

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, duminică, 4 decembrie 2022, parohia Timișoara-Iosefin a organizat o acțiune pastoral-misionară la parohiile Tomnatic și Sânnicolau Mare.


   Astfel, duminică dimineața a fost oficiată sfânta Liturghie în biserica nouă a parohiei Tomnatic, de către preotul Ionel Popescu, vicar eparhial, preotul paroh Marius Mocan și diaconul Marius Adrian Rumega, răspunsurile liturgice fiind date de corala „Doina Banatului” a parohiei Timișoara-Iosefin, dirijată de profesorul Florin-Nicolae Șincari.

   La monumentul îndătinat, preotul Ionel Popescu a rostit cuvântul de învățătură pe marginea evangheliei duminicale, în care a subliniat nevoia de a ne tămădui de gârbovenia sufletească, adică de a ne purifica sufletul de păcate, prin rugăciune, post, milostenie, mărturisire și cuminecarea cu Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos.

   La finalul sfintei Liturghii, corala „Doina Banatului” a susținut un concert de colinde în fața numeroșilor credincioși prezenți, moment prezentat de preotul Ionel Popescu.

   Bucuria și emoțiile bunilor credincioși, însoțite de lacrimi, au  fost atât de profunde, încât cu greu s-au despărțit de biserică. Și aceasta, în primul rând, pentru că s-a slujit în noua și frumoasa biserică parohială, împodobită cu un minunat ansamblu pictural și, în al doilea rând, pentru că niciodată nu au fost colindați de un cor bisericesc.

   Părintele Ionel Popescu a transmis, apoi, credincioșilor, Consiliului parohial și preotului paroh binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, iar preotul paroh Marius Mocan a mulțumit Înaltpreasfinției Sale și oaspeților pentru bucuriile duhovnicești trăite împreună în această sfântă duminică.

   La invitația P.On.Părinte Marius Podereu și a preotului coslujitor Călin Cioban, în după masa aceleași duminici, clericii timișoreni și corala „Doina Banatului” au participat la slujba Vecerniei, oficiată în impunătoarea biserică „Nașterea Maicii Domnului” a parohiei Sânnicolau Mare, urmată tot de un concert de colinde, solista uneia din minunatele colinde interpretate de corala noastră fiind Maria -Teodora Șincari, în vârstă de zece ani.

   Cu acest binecuvântat prilej, părintele vicar Ionel Popescu a adresat numeroșilor credincioși veniți la sfânta biserică un cuvânt de învățătură despre importanța colindelor în viața Bisericii și a evidențiat rolul unor personalități locale în păstrarea și transmiterea către generațiile tinere a valorilor muzicale și a tradițiilor strămoșești. Din rândul acestor vrednici înaintași a făcut parte și Aurel Cioban, fost dirijor al corului catedralei mitropolitane din Timișoara și al coralei noastre, „Doina Banatului”.

   Așadar, clericii și coriștii parohiei Timișoara-Iosefin, împreună cu frații noștri din Tomnatic și Sânnicolau Mare, am trăit , în duminica a 27- a după Rusalii, momente de aleasă rugăciune, de înălțătoare bucurie duhovnicească și de adâncă emoție , care vor rămâne pentru totdeauna în sufletul nostru.

Citeşte în continuare »
  • 5 Dec 2022
  • 463 vizualizari

Concert de colinde, la catedrala mitropolitană

Duminică, 11 decembrie 2022, ora 18,00 va avea loc Concertul de colinde „La Bethleem, în noapte” susținut de Corala „Contrast”, dirijată de preotul Vasile Bădescu.

Citeşte în continuare »
  • 2 Dec 2022
  • 657 vizualizari

Ziua Națională sărbătorită la Timișoara

Ziua Națională a României, 1 Decembrie 2022, a fost sărbătorită la Timișoara prin impresionante manifestări bisericești și militare, la care au participat peste 15.000 de bănățeni.

Astfel, în catedrala mitropolitană din Timișoara a fost oficiată îndătinata slujbă de Te Deum, de către Părintele Mitropolit Ioan al Banatului, împreună cu preoți de la Centrul eparhial și de la unitățile militare, răspunsurile liturgice fiind date de corul studenților teologi.

La acest moment liturgic solemn, au participat reprezentanți ai autorităților locale, parlamentari, ofițeri, numeroși militari și un număr însemnat de credincioși.

La finalul serviciului religios, a fost săvârșit Polihroniul, apoi Înaltpreasfinția Sa, Părintele Mitropolit Ioan a rostit un cuvânt de învățătură despre importanța acestui moment istoric și a omagiat pe ostașii și eroii martiri, precum și pe făptuitorii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918.  

În continuare, militarii prezenți în biserică, garda de onoare și credincioșii au ieșit pe esplanada din fața lăcașului mitropolitan, unde a fost intonat Imnul României de către teologul Adrian Zaharia și oficialitățile județene și locale au rostit alocuțiuni despre semnificația istoricei zile naționale a României.

Încheindu-se luările de cuvânt, fanfara militară a intonat câteva cântări patriotice după care a urmat defilarea  unităților militare din Brigada 18 Infanterie Banat, a formațiunilor de apărare civilă, pompieri, jandarmerie, poliție de frontieră, SRI și reprezentanți ai Ministerului de Interne.

1 Decembrie – Scurt istoric

Între anii 1866-1947, Ziua Națională a României era marcată pe data de 10 mai, deoarece Prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a depus în ziua de 10 mai 1866 jurământul în faţa adunării reprezentative a Principatelor Române Unite. În amintirea acestui eveniment, la 10 mai 1877, Carol a proclamat, în faţa Parlamentului, independenţa României.

La 30 decembrie 1947, când a fost proclamată Republica Populară Română, ziua de 23 august a devenit Ziua Naţională, sub numele oficial de ziua insurecţiei armate antifasciste şi „începutul revoluţiei populare” în România.

Prin legea nr. 10 din 31 iulie 1990, promulgată de președintele României și publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, ziua de 1 decembrie a fost adoptată ca Zi Națională și sărbătoare publică în România.

Din punct de vedere istoric, la 1 Decembrie 1918, Adunarea Naţională de la Alba Iulia, constituită din 1228 de delegaţi oficiali (reprezentând toate cele 130 de cercuri electorale din cele 27 de comitate româneşti) şi sprijinită de peste 100.000 de români veniţi din toate colţurile Ardealului şi Banatului (îmbrăcaţi în haine de sărbătoare și cu steaguri tricolore în frunte), a adoptat o Rezoluţie prin care s-a consfinţit unirea tuturor românilor din Transilvania, întreg Banatul (cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre) şi Ţara Ungurească (Crişana, Sătmar şi Maramureş) cu România.

Prin urmare, ziua de 1 Decembrie 1918 încununează lupta românilor transilvăneni pentru unitate naţională şi marchează momentul creării României Mari.

Citeşte în continuare »
  • 1 Dec 2022
  • 1,882 vizualizari

Ziua Națională a României sărbătorită în Garnizoana Lugoj

Primăria Municipiului Lugoj în cooperare cu Batalionul 183 Artilerie Mixta ,,General Ion Dragalina” au organizat joi, 1 decembrie, începând cu orele 9.30 sarbatorirea Zilei Nationale a României printr-o ceremonie de depunere de coroane, jerbe și buchete de flori la Monumentul Unirii (Soldatul cu Pusca), din centrul urbei de pe Timiș, pe frontispiciul căruia stă scris ,, Români toți într-o țară sau toți într-un mormant” (Gheorghe TATARESCU).

Manifestarea a debutat cu acordarea onorului militar de către detașamentul de onoare, urmată de intonarea Imnului Național al României de către fanfara ,,Lira”. Festivitatea a continuat cu oficierea serviciului religios de catre P.On. Ionut FURDEAN, Protopopul Lugojului si P.C. Emanuel GAFITA, preot militar al Garnizoanei Lugoj. Detalii privind înfăptuirea Marii Uniri au fost expuse de muzeologul arheolog doctor Razvan PINCA, prezentarea acestora fiind urmată de depunerile de coroane și jerbe de flori. Activitatea s-a incheiat, în acordurile fanfarei și în aplauzele numeroasei comunități lugojene prezente la eveniment, cu defilarea detașamentului de onoare constituit din artileristii lugojeni, pompierii și polițiștii locali din Garnizoana Lugoj.

LA MULTI ANI, LA MULTI ANI ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

Citeşte în continuare »
  • 1 Dec 2022
  • 228 vizualizari

Conferințele Acta liturgica, historia et divinum verbum – 2022 au ajuns la final

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului și la inițiativa Ierom. Lect. Dr. Rafael Povîrnaru și Conf. Univ. Dr. Remus Feraru, perioada 16 octombrie – 24 noiembrie a.c. a marcat desfășurarea seriei de conferințe Acta liturgica, historia et divinum verbum, evenimente găzduite de Paraclisul Mitropolitan din Timișoara.

În contextul declarării anului în curs drept an al rugăciunii, manifestarea a vizat îmbinarea perfectă dintre actul liturgic și învățătura Bisericii, într-o fizionomie academică deosebită, asigurată de o serie importantă de cadre didactice cu notorietate în spațiul teologic ortodox, provenite atât de la facultăți de profil din țară, precum și de la Facultatea de Litere Istorie și Teologie din Timișoara.

Ultimele două conferințe au fost susținute de către inițiatorii acestui proiect, urmărind pe de-o parte reliefarea chipului mariologic în Bizanț, iar pe de altă parte, sacrul tainic pus în lumina rugăciunilor Sfântului Maslu.

Inițiativa s-a bucurat de un real interes din partea invitaților, precum și a credincioșilor prezenți, care gustând din taina Duhului și asimilând varietatea Cuvântului s-au arătat deplin interesați de temele abordate, fapt ce determină inițiatorii la proiecția unor evenimente similare în viitor.

Citeşte în continuare »
  • 28 Nov 2022
  • 276 vizualizari

Teologia din cadrul Universității de Vest din Timișoara, pe podiumul laureaţilor la Gala Premiilor UVT – 2022

Vineri, 25 noiembrie 2022, cu începere de la ora 18:00 s-a desfăşurat, în sala Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara, ediția a VIII-a a Galei Premiilor Universității de Vest din Timișoara.

Gala Premiilor UVT reprezintă un moment de celebrare a excelenței, prin care întreaga comunitate academică îşi arată aprecierea față de unii dintre cei mai valoroși membri ai ei, recunoscând şi răsplătind eforturile depuse de-a lungul anului universitar. Prin această manifestare de prestigiu, Universitatea de Vest din Timișoara recunoaște excelenţa prin acordarea de premii persoanelor și instituţiilor care în anul precedent au contribuit în mod esenţial la dezvoltarea comunităţii academice și la realizarea misiunii Universităţii de Vest din Timişoara.

Premiile reflectă rezultatele deosebite obţinute de membrii comunităţii academice a UVT pe tărâmul știinţelor, artelor și sportului, precum și serviciile aduse universităţii de alte persoane sau instituţii. Se acordă: șase premii, în domeniile știinţelor, artelor și sportului; două premii pentru contribuţia la implementarea politicilor Universităţii de Vest din Timișoara și două premii pentru contribuţia la creșterea prestigiului UVT în plan naţional şi internaţional. Aceste premii poartă numele unor personalităţi care au marcat istoria universităţii, contribuind la dezvoltarea culturii academice în partea de vest a ţării. Astfel, acordarea lor este o dublă recunoaștere a meritelor – ale celor care dau numele premiilor, pe de o parte, și ale celor cărora li se decernează, pe de alta.

Acestea sunt: Premiul „Mircea Zăgănescu” pentru Științele Naturii; Premiul „Mihail Ghermănescu” pentru Matematică și Informatică; Premiul „Gabriela Colțescu” pentru Științele Sociale și Politice; Premiul „Dumitru Mareș” pentru Drept și Științe Economice; Premiul „Eugen Todoran” pentru Științe Umaniste; Premiul „Nicolae Boboc” pentru Arte și Sport; Premiul „Studentul Anului”; Premiul „Ioan Curea” pentru Activitatea desfășurată în UVT; Premiul „Sever Bocu” pentru Implicare Civică și Socială; Premiul „Alumnus”.Pentru Premiul „Eugen Todoran” – Științe Umaniste, comisia de evaluare a analizat dosarele a trei cadre didactice, din cadrul Facultăţii de Litere, Istorie şi Teologie: Prof. Univ. Dr. Cristina Chevereșan; Conf. Univ. Dr. Adina Chirilă și Pr. Lect Univ Dr. Alin Cristian Scridon.

În urma deliberărilor, Premiul „Eugen Todoran” din acest an fost decernat Pr. Lect. Univ. Dr. Alin Cristian Scridon.În cuvântul rostit în fața comunității academice timișorene, Pr. Lect. Univ. Dr. Alin Cristian Scridon a amintit: „Înțeleg că sunt primul preot care calcă pe această scenă, în această calitate. Cum ar putea, oare, ca această imagine să nu mă cinstească? Dar, mai cu seamă, cred că ea cinstește Biserica pe care eu o reprezint. Prin acest premiu, Universitatea de Vest din Timişoara recunoaște activitatea științifică de până acum, dar îmi oferă și o încurajare pentru o cercetare viitoare mai bogată. Cercetarea științifică, pe acest culoar Teologic, este prezentă în Universitatea de Vest din Timișoara.”

Gala Premiilor Universității de Vest din Timișoara, ediţia a VIII-a 2022 a fost un moment de sărbătoare pentru toţi cei implicaţi în programele de studii de Teologie Ortodoxă, din cadrul Facultăţii noastre de Litere, Istorie şi Teologie. Acest eveniment arată fără echivoc faptul că activitatea noastră ştiinţifică, implicarea în efortul de fiecare zi în cele ce ţin de bunul mers al lucrurilor şi asumarea unei vieţi duhovniceşti în slujba lui Dumnezeu şi a oamenilor sunt recunoscute şi apreciate în comunitatea academica timişoreana, din care Teologia este parte integrantă. Ne bucurăm că Pr. Lect. Univ. Dr. Alin Cristian Scridon s-a numărat printre laureații din acest an! Îl felicităm cu recunoştinţă şi cu nădejdea ca izbânda aceasta să fie tuturor ca un impuls de a merge înainte.

Citeşte în continuare »
  • 26 Nov 2022
  • 431 vizualizari

Simpozion internațional: Holiness, Prayer and Hesychast Spirituality in Orthodox Tradition, la Timișoara

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, în zilele de 18 și 19 noiembrie, anul curent, s-a desfășurat la Timișoara simpozionul internațional cu tema: Holiness, Prayer and Hesychast Spirituality in Orthodox Tradition. Acest eveniment de mare anvergură teologică s-a bucurat de prezența unor distinși părinți profesori și cercetători din marile centre universitare din Europa și Statele Unite ale Americii.

Amintim aici, în primul rând, prezența unor faimoși teologi din Europa, cum ar fi părintele profesor John McGuckin de la Universitatea din Oxford, părintele profesor Alexandros Chouliaras de la Universitatea din Atena, domnul profesor Pablo Argarate de la Universitatea din Graz. De asemenea, evenimentul s-a bucurat de participarea unor reputați cercetători în teologia răsăriteană, precum domnul profesor Torstein Theodor Tollefsen de la Universitatea din Oslo, Vladimir Cvetokvić de la Universitatea din Belgrad, Kyle Schenkewitz de la Universitatea Mount St. Joseph (Cincinatti, Ohi0), părintele profesor Andreas Andreapoulos și Sotiris Mitralexis de la Universitatea din Winchester (Marea Britanie), Georgiana Huian de la Universitatea din Berna, Dionysios Skliris de la Hellenic Open University, Spyridon P. Panagopoulos, cercetător independent în studii patristice și bizantine (Patras, Grecia), și domnul Cătălin Ștefan Popa din partea Academiei Române, Filiala București.

Din partea Departamentului de Teologie a Facultății de Litere, Istorie și Teologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara, au participat domnul profesor Daniel Lemeni, părintele profesor Nichifor Tănase și părintele profesor Rafael Povîrnaru.

Evenimentul, desfășurat în mod integral în limba engleză, a stârnit un real interes în rândul studenților și a comunității academice din Timișoara. Invitații noștri au apreciat la unison calitatea științifică a prezentărilor, precum și nivelul intelectual extrem de ridicat al dezbaterilor din cadrul acestui simpozion, plasând acest eveniment în categoria întâlinirilor de top din România. De asemenea, participanții au fost extrem de entuziasmați de calitatea organizatorică a acestui eveniment, motiv pentru care și-au exprimat disponibilitatea de a participa în viitor și la alte manifestări de o asemenea anvergură academică.

Prin intermediul părintelui profesor Alexandros Chouliaras, respectiv a domnului profesor Pablo Argarate, simpozionul s-a bucurat de prezența on-line a studenților din cadrul Facultăților de Teologie din Atena și Graz.

Acest simpozion a fost organizat de domnul profesor Daniel Lemeni și părintele profesor Nichifor Tănase.

Citeşte în continuare »
  • 21 Nov 2022
  • 474 vizualizari

Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr a conferențiat la Paraclisul Mitropolitan din Timișoara

           Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, duminică 20 noiembrie a.c., la Paraclisul Mitropolitan Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan și Sfântul Apostol și Evanghelist Luca, după încheierea Sfintei Liturghii a avut loc conferința cu tema Icoana, fereastra spre iluminarea duhovnicească,  susținută de către Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr, cadru didactic al Facultății de Teologie “Sfântul Andrei Șaguna” din Sibiu. 

Manifestarea se înscrie în seria de evenimente organizate de către Teologia timișoreană sub egida Acta liturgica, historia et divinum verbum.

Rugăciunea este modalitatea și starea noastră de a intra în comuniune de har și binecuvântarea cu cel căruia îi este închinată. De la începuturile ei, Biserica a însoțit rugăciunea credinciosului și cu forme vizibile de manifestare și concretizare a evlaviei lui. Una dintre aceste forme este și cinstirea Sfintelor icoane, Sfântul Vasile cel Mare învățând că „cinstirea adusă icoanei se îndreaptă spre cel zugrăvit/reprezentat în icoană”. De aceea, credinciosul închinându-se în fața icoanei, el aduce cinstire prototipului, adică celui reprezentat în icoană și astfel el intră în comuniune de rugăciune tainică cu prototipul ei. Creștinul ortodox închinându-se icoanei Mântuitorului Hristos intră în comuniune de har cu Dumnezeu, iar când cinstește icoanele Maicii Domnului și ale sfinților el intră în comuniune de binecuvântare mijlocită de prototipul lor către Dumnezeu. Cinstirea Sfintelor icoane este deci o mijlocire a comuniunii prin rugăciune cu cel reprezentat în icoană, căruia îi este adusă cinstirea și spre care este îndreptată rugăciunea noastră. 

Luni, 21 noiembrie va avea loc următoarea manifestare în prezența domnului Conf. Univ. Dr. Remus Feraru de la Teologia din Timișoara.

Citeşte în continuare »
  • 20 Nov 2022
  • 224 vizualizari

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2022

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2022 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

Ierarhii au subliniat că Postul Nașterii Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunului, este, în primul rând, o perioadă „de pregătire, de rugăciune, de sfințire a sufletului și a trupului nostru prin Spovedanie și Împărtășanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie”.„Faptele milosteniei creștine sunt roade ale rugăciunii, pentru că rugăciunea este izvorul iubirii curate față de Dumnezeu, de cei dragi și de semeni. Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului și izvorul care ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv”, au semnalat, în Pastorală, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.Ierarhii români îndeamnă credincioşii să rămână „uniți prin continuă rugăciune cu Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, să prețuiți și să cultivați rugăciunea în comunitatea eclesială, precum și în familie și în viața personală”.


Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2022, privind însemnătatea Anului omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii și a creștinului și a Anului comemorativ al Sfinţilor Isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamţ, în Patriarhia Română Preacuviosului cin monahal, Preacucernicului clerși preaiubiţilor credincioși din Patriarhia Română,

Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, iar de la noi părintești binecuvântări!

Preacuvioși și Preacucernici Părinți, Iubiți frați și surori în Domnul, Continuând o frumoasă tradiție începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.

Rugăciunea este lucrarea cea dintâi a Bisericii și a credincioșilor ei. Forma cea mai înaltă a rugăciunii, în Biserică, este Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie euharistică, prin care aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile create de El pentru noi, oamenii, și pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția Preasfintei Treimi.Urmând îndemnul apostolic: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17), din dorința practicării rugăciunii neîncetate, a apărut și s-a dezvoltat isihasmul, începând cu secolul al IV-lea, ca efort sau nevoință duhovnicească de pacificare a gândurilor și a simțurilor pătimașe sau egoiste, potrivit făgăduinței: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).În strânsă legătură cu modelul de rugăciune oferit de către isihaști, s-a păs- trat și s-a transmis, în Biserică, rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, denumită și rugăciunea minții sau rugăciunea inimii, care este accesibilă fiecărui credincios pentru luminarea sufletului și sfințirea vieții.Dreptmăritori creștini,Fiind creat după chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 27), omul se poate desăvârși doar printr-o strânsă comuniune cu Creatorul său. Hristos-Domnul, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, este tainic prezent, prin har, în inima celor care se află în legătură de iubire cu El, potrivit făgăduinței Sale: „unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).Prin urmare, rugăciunea creștinului, chiar și atunci când este făcută în singură- tate, în casa sau în chilia lui, nu este o rugăciune solitară, ci una solidară, adică în comuniune cu întreaga Biserică aflată în rugăciune și luminată de harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh (cf. 2 Corinteni 13, 13).Credincioșii creștini sunt uniți prin har întreolaltă, iar suferința unuia este purtată de către întreaga comunitate eclesială, potrivit îndemnului apostolic: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2) și sfatului duhovnicesc: „Să vă rugați unul pentru altul” (Iacov 5, 16).În acest sens, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae amintește că rugăciunea „poate fi socotită și ca un mijloc de transcendere a oamenilor de la viața închisă în egoism și în lume la viața de comunicare în Dumnezeu, ca împărăție a Lui.

Rugăciunile indică o astfel de transcendere sau o ieșire a omului închis în egoism, spre Dumnezeul Cel în Treime sau al iubirii, chiar când se cer în rugăciuni bunuri necesare vieții pămân- tești, drept condiții de pregătire pentru împărăția lui Dumnezeu”1.Rugăciunea fierbinte și stăruitoare este mărturie a faptului că Sfântul Duh este lucrător în om, sprijinindu-l și întărindu-l întru buna lucrare spre dobândirea mântuirii, după cum învață Sfântul Apostol Pavel: „Și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26).Astfel, prin rugăciune, omul se unește cu Dumnezeu, făcându-se părtaș iubirii dumnezeiești, iar Dumnezeu, prin harul Său, luminează sufletul omului care se roagă, încât rugăciunea devine conlucrare a omului cu Dumnezeu.Fără rugăciune adresată lui Hristos nu este Biserică și nici viață creștină, pentru că numai Hristos, Fiul veșnic al Tatălui ceresc, prin harul Duhului Sfânt, dăruiește viață sfântă membrilor Bisericii Sale și îi ajută să rămână în comuniune cu Preasfânta Treime. De aceea, în Evanghelia după Ioan, Mântuitorul le spune apostolilor Săi: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădița și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine, și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă” (Ioan 15, 4-7).Sfânta Scriptură conține atât îndemnul de a ne ruga, cât și exemple concrete de rugăciuni și de oameni rugători. În Vechiul Testament, se menționează despre Enos, fiul lui Set, că este primul dintre oameni care a început „a chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4, 26).În cartea Ecclesiasticul, înțeleptul Isus, fiul lui Sirah, spune despre omul rugător că: „Inima sa, de dimineață, o înalță spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt se va ruga. Va deschide gura sa întru rugăciune și pentru păcatele sale se va ruga” (Ecclesiasticul 39, 6-7).În Noul Testament, Domnul Iisus Hristos ni Se face El Însuși pildă de rugăciune. Sfinții Evangheliști amintesc că Iisus a participat la slujbele din sinagogi (cf. Marcu 1, 21), dar au fost și momente când Iisus „Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga” (Luca 5, 16).Tot Domnul Iisus i-a învățat pe ucenicii Săi Rugăciunea Domnească sau Tatăl nostru, îndemnându-i să se roage cu multă stăruință (cf. Luca 18, 1-8). Același îndemn către rugăciune necontenită întâlnim și la Apostolul Neamurilor, care îi povățuiește pe tesaloniceni, zicând: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17). În ultimul capitol din cartea Apocalipsa, îngerul se adresează Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan cu îndemnul: „Lui Dumnezeu închină-te!” (Apocalipsa 22, 9). Prin rugăciune, mintea și inima creștinului sunt permanent îndreptate către Dumnezeu. Rugăciunea, ca prezență și lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace și bucurie; ea ne unește cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei și al vieții veșnice, dar și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile. De aceea, când pierdem bucuria și pacea sufletului, este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.Prin urmare, creștinul ortodox trebuie să se roage cât mai mult, fiindcă ru- găciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu.

Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm, încă din lumea aceasta, lumina și bucuria Învierii și a vieții veșnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea și nicio activitate nu este mai de preț ca aceasta, fiindcă rugăciunea ne dăruiește inspirație și putere de a rosti cuvântul frumos și de a săvârși fapta bună.În contextul restricțiilor sanitare din ultimii doi ani, cauzate de situația pandemică, și al problemelor create de conflictul militar din Ucraina, se constată că a sporit practica rugăciunii în viața Bisericii și a credincioșilor. Rugăciunea este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului.Dacă Îl chemăm stăruitor pe Domnul Iisus Hristos în rugăciune, rostind: „Doamne, mântuiește-ne!” sau „Doamne, scapă-ne!”, atunci El, prin harul Său, vine la noi în suflet, ne luminează și ne întărește. Toate faptele bune și toate gândurile curate sunt roadele rugăciunii credinciosului și ale celor care se roagă pentru el: preoți, părinți, rudenii, prieteni evlavioși.

BASILICA.RO

Flux de știri

 » Patriarhia Română » Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2022

Pastorala Sfântului Sinod la prima Duminică din Postul Nașterii Domnului 2022

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a transmis pentru prima duminică din Postul Naşterii Domnului 2022 o scrisoare pastorală tuturor credincioşilor din Patriarhia Română.

Ierarhii au subliniat că Postul Nașterii Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunuluieste, în primul rând, o perioadă „de pregătire, de rugăciune, de sfințire a sufletului și a trupului nostru prin Spovedanie și Împărtășanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie”.

„Faptele milosteniei creștine sunt roade ale rugăciunii, pentru că rugăciunea este izvorul iubirii curate față de Dumnezeu, de cei dragi și de semeni. Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului și izvorul care ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv”, au semnalat, în Pastorală, membrii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

Ierarhii români îndeamnă credincioşii să rămână „uniți prin continuă rugăciune cu Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, să prețuiți și să cultivați rugăciunea în comunitatea eclesială, precum și în familie și în viața personală”.


Pastorala Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la prima Duminică a Postului Nașterii Domnului din anul 2022, privind însemnătatea Anului omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii și a creștinului și a Anului comemorativ al Sfinţilor Isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamţ, în Patriarhia Română

Preacuviosului cin monahal,
Preacucernicului cler

și preaiubiţilor credincioși
din Patriarhia Română, 

Har, bucurie și pace
de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări! 

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,

Continuând o frumoasă tradiție începută în anul 2008, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022, în Patriarhia Română, ca Anul omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului și Anul comemorativ al sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț.

Rugăciunea este lucrarea cea dintâi a Bisericii și a credincioșilor ei. Forma cea mai înaltă a rugăciunii, în Biserică, este Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie euharistică, prin care aducem mulțumire lui Dumnezeu pentru toate darurile create de El pentru noi, oamenii, și pentru dobândirea vieții veșnice în Împărăția Preasfintei Treimi.

Urmând îndemnul apostolic: „Rugați-vă neîncetat!” (1 Tesaloniceni 5, 17), din dorința practicării rugăciunii neîncetate, a apărut și s-a dezvoltat isihasmul, începând cu secolul al IV-lea, ca efort sau nevoință duhovnicească de pacificare a gândurilor și a simțurilor pătimașe sau egoiste, potrivit făgăduinței: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5, 8).

În strânsă legătură cu modelul de rugăciune oferit de către isihaști, s-a păs- trat și s-a transmis, în Biserică, rugăciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”, denumită și rugăciunea minții sau rugăciunea inimiicare este accesibilă fiecărui credincios pentru luminarea sufletului și sfințirea vieții.

Dreptmăritori creștini,

Fiind creat după chipul lui Dumnezeu (cf. Facere 1, 27), omul se poate desăvârși doar printr-o strânsă comuniune cu Creatorul său. Hristos-Domnul, Dumnezeu adevărat și Om adevărat, este tainic prezent, prin har, în inima celor care se află în legătură de iubire cu El, potrivit făgăduinței Sale: „unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” (Matei 18, 20).

Prin urmare, rugăciunea creștinului, chiar și atunci când este făcută în singură- tate, în casa sau în chilia lui, nu este o rugăciune solitară, ci una solidară, adică în comuniune cu întreaga Biserică aflată în rugăciune și luminată de harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh (cf. 2 Corinteni 13, 13).

Credincioșii creștini sunt uniți  prin  har  întreolaltă,  iar  suferința  unuia  este purtată de către întreaga comunitate eclesială, potrivit îndemnului apostolic: „Purtați-vă sarcinile unii altora și așa veți împlini legea lui Hristos” (Galateni 6, 2) și sfatului duhovnicesc: „Să vă rugați unul pentru altul” (Iacov 5, 16).

În acest sens, Părintele Profesor Dumitru Stăniloae amintește că rugăciunea „poate fi socotită și ca un mijloc de transcendere a oamenilor de la viața închisă în egoism și în lume la viața de comunicare în Dumnezeu, ca împărăție a Lui. Rugăciunile indică o astfel de transcendere sau o ieșire a omului închis în egoism, spre Dumnezeul Cel în Treime sau al iubirii, chiar când se cer în rugăciuni bunuri necesare vieții pămân- tești, drept condiții de pregătire pentru împărăția lui Dumnezeu”1.

Rugăciunea fierbinte și stăruitoare este mărturie a faptului că Sfântul Duh este lucrător în om, sprijinindu-l și întărindu-l întru buna lucrare spre dobândirea mântuirii, după cum învață Sfântul Apostol Pavel: „Și Duhul vine în ajutor slăbiciunii noastre, căci noi nu știm să ne rugăm cum trebuie, ci Însuși Duhul Se roagă pentru noi cu suspine negrăite” (Romani 8, 26).

Astfel, prin rugăciune, omul se unește cu Dumnezeu, făcându-se părtaș iubirii dum- nezeiești, iar Dumnezeu, prin harul Său, luminează sufletul omului care se roa- gă, încât rugăciunea devine conlucrare a omului cu Dumnezeu.

Fără rugăciune adresată lui Hristos nu este Biserică și nici viață creștină, pentru că numai Hristos, Fiul veșnic al Tatălui ceresc, prin harul Duhului Sfânt, dăruiește viață sfântă membrilor Bisericii Sale și îi ajută să rămână în comuniune cu Preasfânta Treime.

De aceea, în Evanghelia după Ioan, Mântuitorul le spune apostolilor Săi: „Rămâneți în Mine și Eu în voi. Precum mlădița nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi, dacă nu rămâneți în Mine. Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne întru Mine și Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine se aruncă afară ca mlădi- ța și se usucă; și le adună și le aruncă în foc și ard. Dacă rămâneți întru Mine, și cuvintele Mele rămân în voi, cereți ceea ce voiți și se va da vouă” (Ioan 15, 4-7).

Sfânta Scriptură conține atât îndemnul de a ne ruga, cât și exemple concrete de rugăciuni și de oameni rugători. În Vechiul Testament, se menționează despre Enos, fiul lui Set, că este primul dintre oameni care a început „chema numele Domnului Dumnezeu” (Facerea 4, 26).

În cartea Ecclesiasticul, înțeleptul Isus, fiul lui Sirah, spune despre omul rugător că: „Inima sa, de dimineață, o înalță spre Domnul, Cel care l-a făcut pe el, și înaintea Celui Preaînalt se va ruga. Va deschide gura sa întru rugăciune și pentru păcatele sale se va ruga” (Ecclesiasticul 39, 6-7).

În Noul Testament, Domnul Iisus Hristos ni Se face El Însuși pildă de rugăciune. Sfinții Evangheliști amintesc că Iisus a participat la slujbele din sinagogi (cf. Marcu 1, 21), dar au fost și momente când Iisus „Se retrăgea în locuri pustii și Se ruga” (Luca 5, 16).

Tot Domnul Iisus i-a învățat pe ucenicii Săi Rugăciunea Domnească sau Tatăl nostru, îndemnându-i să se roage cu multă stăruință (cf. Luca 18, 1-8). Același îndemn către rugăciune necontenită întâlnim și la Apostolul Neamurilor, care îi povățuiește pe tesaloniceni, zicând: „Rugați-vă neîncetat!” (Tesaloniceni 5, 17). În ultimul capitol din cartea Apocalipsa, îngerul se adresează Sfântului Apostol și Evanghelist Ioan cu îndemnul: „Lui Dumnezeu închină-te!” (Apocalipsa 22, 9).

Prin rugăciune, mintea și inima creștinului sunt permanent îndreptate către Dumnezeu. Rugăciunea, ca prezență și lucrare a Sfântului Duh în omul evlavios, aduce mângâiere, pace și bucurie; ea ne unește cu Preasfânta Treime, izvorul bucuriei și al vieții veșnice, dar și cu Biserica lui Hristos din toate timpurile și din toate locurile. De aceea, când pierdem bucuria și pacea sufletului, este semnul sigur că nu ne mai rugăm cum trebuie sau cât trebuie.

Prin urmare, creștinul ortodox trebuie să se roage cât mai mult, fiindcă ru- găciunea aduce multă iubire sfântă în inimă, ne unește cu Dumnezeu Cel milostiv, ne ajută să vedem în fiecare om un frate și în fiecare frumusețe a creației un dar de la Dumnezeu. Rugăciunea ne ajută să înfruntăm greutățile vieții și să pregustăm, încă din lumea aceasta, lumina și bucuria Învierii și a vieții veșnice. Nimic nu poate înlocui rugăciunea și nicio activitate nu este mai de preț ca aceasta, fiindcă rugăciunea ne dăruiește inspirație și putere de a rosti cuvântul frumos și de a săvârși fapta bună.

În contextul restricțiilor sanitare din ultimii doi ani, cauzate de situația pandemică, și al problemelor create de conflictul militar din Ucraina, se constată că a sporit practica rugăciunii în viața Bisericii și a credincioșilor. Rugăciunea este izvor de bucurie și de putere spirituală, izvor de pace și de iubire față de Dumnezeu și de semenii noștri, este respirația spirituală a sufletului.

Dacă Îl chemăm stăruitor pe Domnul Iisus Hristos în rugăciune, rostind: „Doamne, mântuiește-ne!” sau „Doamne, scapă-ne!”, atunci El, prin harul Său, vine la noi în suflet, ne luminează și ne întărește. Toate faptele bune și toate gândurile curate sunt roadele rugăciunii credinciosului și ale celor care se roagă pentru el: preoți, părinți, rudenii, prieteni evlavioși.

Iubiți credincioși,

În anul 2022 se împlinesc 1000 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Simeon Noul Teolog și 300 de ani de la nașterea Sfântului Paisie de la Neamț. Pentru a marca aceste momente solemne din punct de vedere duhovnicesc, dar și pentru a evidenția lucrarea rugăciunii în viața creștinului, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a proclamat anul 2022 Anul comemorativ al Sfinților isihaști Simeon Noul Teolog, Grigorie Palama și Paisie de la Neamț. De numele acestor trei mari sfinți isihaști sunt legate trei perioade importante de înnoire spirituală, din istoria mileniului doi al Bisericii.

Sfântul Simeon Noul Teolog (949-1022) este cinstit de către credincioșii ortodocși, în fiecare an, în ziua de 12 martie. S-a născut și a trăit în Constantinopol și, din adolescență, a intrat în monahism, făcând parte din obștea Mănăstirii Studion, care a dat Bisericii mulți sfinți.

Aici l-a avut călăuzitor duhovnicesc pe Cuviosul Simeon Evlaviosul. La vârsta de doar 20 de ani, Sfântul Simeon Noul Teolog a avut prima experiență duhovnicească a vederii luminii necreate, mărturie a râvnei pe care acesta a avut-o pentru viața curată și practicarea rugăciunii.

A fost părinte duhovnicesc pentru mulți monahi și creștini laici, iar prin învățăturile și exemplul său de viață a contribuit la reînnoirea vieții duhovnicești a epocii. Personalitate puternică, Sfântul Simeon Noul Teolog ne învață despre importanța vederii luminii necreate a slavei dumnezeiești, ca lucrare a harului, a trezviei și a rugăciunii neîncetate în viața duhovnicească.

Receptarea oficială a isihasmului, în veacul al XIV-lea, ca mișcare de înnoire duhovnicească prin rugăciune neîncetată, se leagă de viața și lucrarea Sfântului Grigorie Palama (1296-1359), pe care Biserica îl pomenește de două ori în cursul anului bisericesc, în a doua Duminică din Postul Mare și în ziua de 14 noiembrie.

Încă din anii adolescenței, Sfântul Grigorie Palama și-a asumat o asceză aspră, în post și rugăciune. A petrecut mai mulți ani în Muntele Athos, acolo unde, sub conducerea unor virtuoși părinți duhovnicești, a fost călăuzit către deprinderea trezviei și a rugăciunii minții.

Potrivit biografilor săi, uneori, în timpul Sfintei Liturghii, fața îi strălucea mai presus de fire, transfigurată de focul Duhului Sfânt.

În legătură cu rugăciunea neîncetată, Sfântul Grigorie Palama menționează că „tot cel ce se numește de la Hristos (tot creștinul), în orice ceată ar fi el, trebuie să lucreze rugăciunea neîncetată, după îndemnul apostolesc «Rugați-vă neîncetat!» […]. Nu doar monahii cei din afara lumii, ci și bărbații, și femeile, și pruncii, și înțelepții, și necărturarii, și toți laolaltă aceasta s-o învețe asemenea, și spre lucrul acesta să-și aibă toată silința”2.

Pentru viața sa curată și pentru profunzimea învățăturilor sale, Sfântul Grigorie Palama a fost numit „teologul luminii dumnezeiești” sau „teologul harului”.

El a sintetizat învățăturile scripturistice și patristice referitoare la vederea luminii necreate, ca o mărturie durabilă pentru veacurile următoare, și a definit isihasmul ca fiind o învățătură fundamentală a Bisericii Ortodoxe.

Sfântul Paisie (Velicicovschi) de la Neamț (1722-1794) reprezintă cea de-a treia etapă a renașterii isihaste din istoria Bisericii Ortodoxe. Născut în veacul al XVIII-lea, în Ucraina, într-un context de criză a vieții spirituale, în care îndrumătorii duhovnicești lipseau, iar cărțile Sfinților Părinți erau uitate, Sfântul Paisie a ajuns în Țara Românească, unde a fost ucenicul Sfântului Cuvios Vasile de la Poiana Mărului. Apoi a viețuit 17 ani în Sfântul Munte Athos.

Alături de o obște de monahi athoniți a venit în Moldova, în anul 1763, întâi la Mănăstirea Dragomirna, apoi la Mănăstirile Secu și Neamț. Sfântul Paisie a desfășurat, împreună cu ucenicii săi, o amplă lucrare de traducere a operelor Sfinților Părinți și marilor asceți, din limba greacă în limbile română și slavonă.

Filocalia a fost tradusă de el în limba slavonă și publicată, în anul 1793, la Moscova. Ucenicii Sfântului Paisie au înființat mănăstiri în Țările Române, în Ucraina și în Rusia, în cadrul cărora au cultivat practica rugăciunii isihaste și au continuat lucrarea de traducere din operele Sfinților Părinți filocalici.

Sfântul Paisie de la Neamț vorbește astfel despre dobândirea foloaselor rugăciunii: „Sfințita rugăciune a minții, după puterea învățăturilor (scrierilor) purtătorilor de Dumnezeu Părinți, lucrată prin harul lui Dumnezeu, îl curăță pe om de toate patimile, îl îndeamnă spre cea mai sârguincioasă păzire a poruncilor lui Dumnezeu și îl păzește nevătămat de toate săgețile vrăjmașilor și de înșelări”3.

Iubiți frați și surori în Domnul,

Cu ajutorul Bunului Dumnezeu, ne aflăm la începutul Postului Nașterii Domnului, cunoscut și ca Postul Crăciunului. Această perioadă este, în primul rând, una de pregătire, de rugăciune, de sfințire a sufletului și a trupului nostru prin Spovedanie și Împărtășanie, dar și prilej de întrajutorare și milostenie.

Faptele milosteniei creștine sunt roade ale rugăciunii, pentru că rugăciunea este izvorul iubirii curate față de Dumnezeu, de cei dragi și de semeni. Rugăciunea este temelia vieții și creșterii spirituale a omului și izvorul care ne umple de prezența iubirii lui Dumnezeu Cel atotmilostiv.

De aceea, cu multă dragoste părintească, vă îndemnăm să rămâneți uniți prin continuă rugăciune cu Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului, să prețuiți și să cultivați rugăciunea în comunitatea eclesială, precum și în familie și în viața personală.

În contextul crizei prin care trece lumea contemporană, înmulțirea rugăciunii este o necesitate. Ne rugăm pentru pacea între popoare, pentru încetarea războiului și pentru întărirea spirituală a celor ce suferă din cauza acestuia.

Totodată, să-i ajutăm în continuare pe cei aflați în nevoie, să devenim pentru ei mâinile iubirii milostive a lui Hristos, Cel Care îi ocrotește și le dăruiește putere, răbdare și nădejde tuturor oamenilor.

Astăzi, când în jurul nostru vedem semne ale morții fizice și spirituale: lăcomie și violență, suferință și nesiguranță, sărăcie și indiferență, să ne rugăm Domnului Iisus Hristos să ne întărească în lucrarea noastră de ajutorare a bolnavilor, bătrânilor, orfanilor, săracilor și a celor îndoliați și întristați.

Ne adresăm preoților și credincioșilor mireni ai Sfintei noastre Biserici cu îndemnul părintesc de a se organiza, la parohii, mănăstiri, protopopiate și la centrele eparhiale, colecte de alimente, haine și medicamente. Acestea vor fi distribuite celor aflați în suferință și în lipsuri, familiilor defavorizate sau cu mulți copii, bătrânilor și persoanelor singure, fără copii sau rude.

Având încredințarea că veți arăta și în acest an dărnicie creștină și veți răspunde cu dragoste chemării noastre părintești la această lucrare sfântă de binefacere și ajutorare, vă mulțumim pentru generozitatea arătată în anii precedenți și vă reamintim cuvintele Domnului Iisus Hristos: ,,Fericiți cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5, 7).

Ne rugăm Preamilostivului Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți românii, din țară și din străinătate, dăruindu-le sănătate și mântuire, ocrotindu-i de tot răul și întărindu-i în tot lucrul bun, spre bucuria Bisericii noastre și a poporului român de pretutindeni.

Cu multă prețuire, vă îmbrățișăm părintește și vă împărtășim binecuvântarea apostolică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți!” (2 Corinteni 13, 13).

 Daniel

Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

† Teofan,Arhiepiscopul Iașilor și
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
† Laurențiu,Arhiepiscopul Sibiului și
Mitropolitul Ardealului
† Andrei,Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului† Irineu,Arhiepiscopul Craiovei
și Mitropolitul Olteniei
† Ioan,Arhiepiscopul Timișoarei
și Mitropolitul Banatului
† Petru,Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei
și Exarhul Plaiurilor
† Iosif,Arhiepiscopul Ortodox Român
al Europei Occidentale și Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale
și Meridionale
† Serafim,Arhiepiscopul Ortodox Român al Germaniei, Austriei și Luxemburgului și Mitropolitul Ortodox Român al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae,Arhiepiscopul Ortodox Român
al Statelor Unite ale Americii
și Mitropolitul Ortodox Român
al celor două Americi
† Nifon,Arhiepiscopul Târgoviștei,
Mitropolit onorific
și Exarh Patriarhal
† Teodosie,Arhiepiscopul Tomisului† Calinic,Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu,Arhiepiscopul Alba Iuliei† Varsanufie,Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,Arhiepiscopul Romanului și Bacăului† Calinic,Arhiepiscopul Argeșului
și Muscelului
† Ciprian,Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei† Casian,Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,Arhiepiscopul Aradului† Ignatie,Episcopul Hușilor
† Lucian,Episcopul Caransebeșului† Sofronie,Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin,Episcopul Ortodox Român
al Maramureșului și Sătmarului
† Nicodim,Episcopul Severinului și Strehaiei
† Antonie,Episcopul de Bălți† Veniamin,Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincențiu,Episcopul Sloboziei și Călărașilor† Andrei,Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction,Episcopul Alexandriei
și Teleormanului
† Ambrozie,Episcopul Giurgiului
† Sebastian,Episcopul Slatinei și Romanaților† Visarion,Episcopul Tulcii
† Petroniu,Episcopul Sălajului† Nestor,Episcopul Devei și Hunedoarei
† Ieronim,Episcopul Daciei Felix† Siluan,Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan,Episcopul Ortodox Român al Italiei† Timotei,Episcopul Ortodox Român
al Spaniei și Portugaliei
† Macarie,Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord
† Mihail,Episcopul Ortodox Român
al Australiei și Noii Zeelande
† Ioan Casian,Episcopul Ortodox Român
al Canadei
† Varlaam Ploieșteanul,Episcop-vicar patriarhal
† Timotei Prahoveanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Bucureștilor
† Nichifor Botoșăneanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Iașilor
† Ilarion Făgărășanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Sibiului
† Benedict Bistrițeanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Vadului,
Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Timișoarei
† Marc Nemțeanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale
† Sofian Brașoveanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Germaniei, Austriei și Luxemburgului† Damaschin Dorneanul,Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților
† Emilian Crișanul,Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Aradului
† Timotei Sătmăreanul,Arhiereu-vicar
al Episcopiei Ortodoxe Române
a Maramureșului și Sătmarului
† Atanasie de Bogdania,Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei† Teofil de Iberia,Arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei

Note:

1 Pr.  Dumitru  Stăniloae,  Spiritualitate  și  comuniune  în  Liturghia  ortodoxă,  Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2004, p. 9.

2 Filothei al Constantinopolului, Encomion la Sfântul Grigorie Palama (Ἐγκόμιον εἰς ἅγιον Γρηγόριον Παλαμᾶν), în PG 151, col. 573CD.

3 Sf. Paisie de la Neamţ, Cuvinte și scrisori duhovnicești, selectate și traduse în limba română de Valentina Pelin, cu o prefață de Virgil Cândea, vol. II, Ed. Doxologia, Iași, 2010, p. 173.

sursa: basilica.ro

Citeşte în continuare »
  • 20 Nov 2022
  • 153 vizualizari